• Web IMM
  • Web Ecoatitudine
  • WebMD
Infomediu Europa

Infomediu Europa

Luni, 18 Aprilie 2016 11:35

O bicicletă în servietă

O bicicletă asistată electric care se pliază la dimensiunea unei serviete și cântărește doar 7,5 kg ar putea lua în curând cu asalt pistele de biciclete și sistemele de transport în comun din Europa, anunță un comunicat al Comisiei Europene.

Proiectul finanțat de UE, Bike Intermodal, a dezvoltat un nou prototip de bicicletă pliabilă care cântărește doar 7,5 kg. Aceasta se poate plia, ajungând la dimensiunile unei cutii de 50 cm x 40 cm x 15 cm, ușor de depozitat, transportat sau lăsat într-un colț de restaurant, bar sau cinema. Componentele prototipului sunt complet reciclabile, astfel încât bicicleta dispune de un ciclu de viață ecologic: de la producție, la utilizare și reutilizare.

„La Bike Intermodal am combinat cele mai bune practici din domeniul designului, producției și asamblării și am utilizat cele mai noi materiale existente pentru a crea o bicicletă foarte compactă, ușoară și atractivă, perfect adaptată nevoilor urbane. Sperăm că ea va încuraja și persoanele care până acum erau reticente să se urce pe bicicletă și să se bucure de libertatea pe care o oferă”, a spus Alessandro Belli de la Tecnologie Urbane, unul dintre partenerii-cheie ai proiectului și fondatorul start-up-ului nou înființat Bike Intermodal

Cu un design și proces de producție inovator, Bike Intermodal deschide drumul către o nouă generație de biciclete pliabile, care pot fi utilizate în combinație cu mașinile și mijloacele de transport în comun. Ea ar putea determina persoanele care fac naveta să renunțe la mașini, făcând orașele mai prietenoase cu mediul.

 

O revoluție în designul de biciclete pliabile

În fiecare an sunt produse aproximativ 135 de milioane de biciclete, iar cele pliabile reprezintă circa 2% din piață. Bike Intermodal adoptă un model de lanț de aprovizionare diferit de cel clasic din sectorul bicicletelor, inspirat de industria auto. „Am consolidat structura bicicletei prin limitarea numărului de componente și utilizarea celor mai rezistente și, în același timp, mai ușoare materiale disponibile, cum ar fi magneziul. Fiecare componentă este testată, detectabilă și poate fi reciclată”, a spus Belli.

La baza „bicicletei intermodale” stă un cadru precomprimat care se închide și se deschide cam ca trenul de aterizare al aeronavelor, făcut din aluminiu sau magneziu turnat și din cabluri de tipul celor utilizate în navigație. Pe viitor, se cercetează posibilitatea utilizării grafenului pentru a consolida cadrul și a-i reduce și mai mult greutatea. Motorul sporește mobilitatea fără a crește semnificativ greutatea bicicletei. care cântărește cam de două ori mai puțin decât o bicicletă similară neasistată electric și ocupă doar o cincime din spațiu.

Greutatea și dimensiunea bicicletei au fost optimizate cu ajutorul studiilor de teren concepute de către Universitatea din Florența și realizate de operatori ai sistemelor de transport în comun din Florența (Italia) și Ljubljana (Slovenia), pe baza unor chestionare și teste cu biciclete pliabile competitive, pe un eșantion de angajați care fac naveta, persoane care fac naveta în timpul zilei și studenți.

 

Dezvoltarea produsului și comercializare

Proiectul de cercetare Bike Intermodal a beneficiat de finanțare pentru cercetare din partea Uniunii Europene în valoare de 1,58 milioane de euro. De la finalizarea proiectului, start-up-ul a continuat să optimizeze designul și procesul de producție a bicicletei, obținând un prototip viabil pentru comercializare și aflându-se ân discuții pentru a-l scoate pe piață. Se estimează că o versiune fără motor a bicicletei ar putea costa 800 de euro, iar un model asistat electric 1.300 de euro. O versiune minimalistă a bicicletei (model cu pinion fix) ar putea costa doar 500 de euro.

În mesajul său pentru ediția din 2016 a zilei, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon ne transmite îndemnul de a ne reafirma "angajamentul nostru de a îmbunătăți calitatea, gestionarea și protecția resurselor de apă, ca parte a campaniei noastre istorice pentru a obține o viață demnă pentru toți oamenii ..", potrivit paginii ONU dedicate zilei.

Ziua mondială a apei se marchează anual, iar tema anului 2016 "Apă și locuri de muncă" scoate în evidență legătura dintre cantitatea și calitatea apei necesare și oamenii care lucrează în acest domeniu, care reprezintă un aspect definitoriu pentru asigurarea calității vieții. De asemenea, prin acțiunile organizate în acest an se urmărește și recunoaștere muncii depuse în acest sector de activitate și conștientizarea necesității de a avea condiții de muncă decente, potrivit unwater.org.

Ediția din 2016 a zilei este coordonată de către Organizația Internațională a Muncii în numele Grupului ONU pentru Apă (UN-Water). Festivitățile oficiale, în acest an, se desfășoară la sediul central al Organizației Mondiale a Muncii, la Geneva. În paralel, diverse evenimente regionale pe tema "Apă și locuri de muncă" sunt găzduite la nivel global.

Raportul mondial al ONU privind valorificarea resurselor de apă în 2016 este lansat, ca și în anii precedenți, cu prilejul sărbătoririi Zilei mondiale a apei. Pentru prima dată, însă, raportul nu va fi lansată numai în limba engleză, ci și în spaniolă și franceză. Sumarul raportului va fi, de asemenea, pus la dispoziție în toate cele șase limbi oficiale ale ONU, precum și în italiană, portugheză și hindi.

Obiectivul marcării acestei zile este de a sensibiliza atât potențialul pentru o cooperare extinsă, cât și răspunsurile la provocările cu care se confruntă managementul resurselor de apă, având în vedere creșterea cererii de acces la apă și la serviciile în domeniu. De asemenea, va oferi o oportunitate de a valorifica impulsul creat la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio +20), precum și de a sprijini formularea de obiective noi, care vor contribui la dezvoltarea resurselor de apă esențiale atât pentru productivitatea economică, cât și pentru bunăstarea socială.

În 2013, a fost marcat Anul internațional pentru cooperare în domeniul apei, proclamat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 65/154, la 11 februarie 2011.

În România o serie de evenimente, care marchează această zi, au fost demarate încă din urmă cu o săptămână. Astfel, Bazin Hidrografic Someș-Tisa și-a deschis porțile pentru copiii și tinerii care doresc să cunoască aspecte legate de activitatea gospodarilor de ape. De asemenea, vizitatorii pot observa prin microscop microorganismele din apă. "Ziua Porților Deschise", în instituțiile care se ocupă cu tratarea apei, are loc în numeroase orașe din țară.

Tot în acest context, Sistemul de Gospodărire a Apelor Maramureș a desfășurat între 16-17 martie 2016 evenimente educative organizate în instituții de învățământ cu scopul formării unui comportament ecologic și responsabil față de mediu.

Administrația Bazinală de Apă (ABA) Crișuri demarează, la 22 martie, de Ziua mondială a apei, un proiect pilot "Gunoiul doare!" de sensibilizare a populației privind gunoaiele aruncate în ape. Acestea sunt doar câteva din acțiunile care se desfășoară la nivelul întregii țări pentru a marca această zi.

La ora actuală, aproape jumătate din populația mondială activă, 1,5 miliarde de persoane, lucrează în diverse sectoare din domeniul apei și toate activitățile umane depind de apă și de cei care asigură distribuția acesteia în condiții de siguranță. Apa este un element central în cultura și religia tuturor civilizațiilor, fiind, de-a lungul secolelor, un element esențial al dezvoltării societății. Tradițiile culturale și valorile sociale determină modalitatea în care oamenii percep și gestionează apa în diferite regiuni ale lumii.

https://youtu.be/jqxENMKaeCU

 

Decizia a fost inclusă în ordinul emis de ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, la data de 30 decembrie 2015

La data de 30 decembrie 2015, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a semnat ordinul de ministru de publicare a Listei Monumentelor Istorice pentru anul 2015. În cadrul acesteia se menţionează faptul că întreaga localitate Roşia Montană (jud. Alba), pe o rază de 2 kilometri, a fost clasată ca sit în categoria A.

„Situația sitului de la Roșia Montană se află în atenția mea directă din momentul în care am preluat conducerea ministerului. Doresc să vă spun pe această cale că la data de 30 decembrie 2015 am semnat ordinul de ministru de publicare a noii Liste a Monumentelor Istorice 2015, ce urmează să apară în Monitorul Oficial, prin care întreaga localitate Roșia Montană pe o rază de 2 kilometri este clasată ca sit în categoria A.“

Această decizie crește considerabil șansele ca situl istoric Roșia Montană să fie inclus în lista UNESCO, deși autoritățile locale – susținătoare ale megaproiectului de exploatare auriferă – încă se opun.Actul normativ emis la sfârşitul anului trecut instituie, practic, regimul de protecţie implementat în momentul apariţiei legii 422/2001, care, ulterior, a fost modificat. Prin urmare, se revine la asigurarea protecţiei unui sit de importanţă naţională, ce a suscitat, în ultima perioadă, intense dezbateri referitoare la activitatea minieră din zonă.

Societatea civilă speră ca zona se va bucura de o atenţie sporită, care se va concretiza, în final, prin includerea zonei pe Lista Tentativă a României pentru Patrimoniul Universal UNESCO. Acest proces a fost deja iniţiat, în urmă cu 6 ani, însă nu a avut sorţi de izbândă.

Localitatea Roşia Montană a fost atestată documentar în anul 131 d.Hr., cu numele Alburnus Maior. Aşezarea a fost întemeiată de reprezentanţi ai administraţiei imperiale romane, cu scopul de a exploata zăcămintele de aur şi argint din zonă, devenind în timp centrul principal de extracţie a metalelor preţioase de la nordul Dunării de Jos. Apogeul activităţii miniere la Roşia Montană a fost atins, însă, în perioada austro-ungară, la sfârşitul secolui la XIX-lea.

Alăturat punctul de vedere al comunității din Roșia Montană referitor la deciziile referitoare la Roșia Montană într-un comunicat de presa afișat pe sit-ul www.agerpres.ro.

Stimate domnule Ministru Vlad Alexandrescu,

Noi, reprezentanții comunității din Roșia Montană, ne adresăm dumneavoastră pentru a vă face cunoscută opinia locuitorilor cu privire la situația dramatică pe care ne-ați provocat-o prin includerea unei părți a Roșiei Montane în lista monumentelor istorice, despre care am aflat cu indignare de pe rețeaua de socializare Facebook.

Deși inițial am avut așteptări mari și speranțe în privința dumneavoastră, considerându-vă un ministru tehnocrat care poate lua decizii corecte fără a se lăsa influențat de păreri preconcepute și simpatii, din păcate realitatea a fost mai mult decât dezamăgitoare. Credeam că doar politicienii sunt preocupați de imagine, domnule ministru, însă constatăm cu tristețe că și dumneavoastră faceți parte din aceeași categorie.

Un ministru tehnocrat nu ar fi desconsiderat și ignorat total comunitatea locală din Roșia Montană, luând o decizie majoră privind soarta acesteia, mai înainte de a fi consultat toate părțile și de a analiza atent și responsabil toate aspectele legate de un subiect atât de important și anume soarta unei întregi localități.

Suntem profund dezamăgiți de maniera discreționară cu care ați luat această decizie și de modul netransparent în care ați comunicat luarea acestei măsuri, postând-o pe rețeaua de socializare Facebook, într-un răspuns de mulțumire adresat domnului Ioan Piso. Nu știam domnule ministru, că legea privind transparența decizională prevede că un ordin de ministru se postează pe Facebook și se aprobă în funcție de numărul de like-uri pe care le primește din mediul online.

Puteți însă să vă lăudați cu faptul că sunteți primul ministru al culturii din istoria României care fără a verifica în prealabil și la fața locului situația reală a patrimoniului cultural și ignorând total principiile dezvoltării durabile, ia o decizie cu impact economic, social și cultural major asupra unei comunități, fără ca aceasta din urmă să fie consultată. Desigur, veți putea spune că ați fost preocupat de soarta Roșiei Montane și că ați verificat situația patrimoniului la fața locului, însă cine vă va mai crede?

Suntem convinși totuși, că toți ONG-iștii elogiați și premiați de către dumneavoastră în ultima vreme, se vor înghesui să depună mărturie în favoarea bunei dumneavoastră credințe, jurând că v-au văzut adesea la fața locului în vizite de informare, deși noi nu v-am văzut niciodată.

Și pentru că tot am amintit despre premii, vă informăm domnule ministru că festivalul activist Fân Fest, pe care l-ați premiat de curând, nu are nicio legătură cu spiritul său comunitatea Roșiei Montane. Dimpotrivă, de fiecare dată comunitatea locală s-a revoltat împotriva acestuia, condamnându-l și delimitându-se ferm de acest așa-zis 'fenomen cultural' importat la Roșia Montană. Fără îndoială știți că la acest eveniment au participat alături de activiștii aduși din toată lumea și politicieni români, ceea ce ne îndreptățește să credem că la viitoarea ediție Fân Fest, vă veți număra și dumneavoastră printre participanți.

Participanții la acest festival, fie ei și entuziaști și de bună credință, vin, petrec și fac larmă timp de trei zile în localitate, apoi se întorc la ei acasă, unde este cald și bine și unde au ce să pună pe masă pentru ei și pentru copiii lor. Din păcate aceștia nu știu ce înseamnă disperarea provocată de sărăcia și lipsa locurilor de muncă și de durerea de a nu-ți putea ține copiii aproape, trimițându-i de acasă pentru a putea supraviețui și de aceea noi nu putem fi la fel de entuziaști.

Premiul pe care l-ați conferit de curând organizației Alburnus Maior în cadrul Galei Premiilor Administrației Fondului Cultural Național, pentru 'activarea patrimoniului imaterial în cadrul festivalului activist Fân Fest', ne lasă fără grai atât pe noi, locuitorii Roșiei Montane, cât și pe toată lumea care a aflat de acest lucru. De când rock-ul, hărmălaia și dezmățul fac parte din patrimoniul imaterial al Roșiei Montane, domnule Ministru al Culturii?! Unde ați mai pomenit asemenea gogomănie, în ce țară din lumea asta?!

Să înțelegem că urmează să ne anunțați în curând pe Facebook că veți scoate doina, balada și toate celelalte datini cu care ne mândrim din lista patrimoniului imaterial al poporului român și le veți înlocui cu muzica rock, pogo și alte obiceiuri străine care nu au nicio legătură cu istoria și cultura neamului românesc?!

Vă mai spunem ceva domnule ministru: sărăcia naște incultură, dar dumneavoastră probabil că nu înțelegeți acest lucru fiind situat cu mult deasupra noastră, a muritorilor de rând. Mai trebuie să știți că activitatea minieră milenară este cea care a făurit cultura și patrimoniul Roșiei Montane, iar măsura dumneavoastră poleită în aurul protecției naționale nu face decât să condamne comunitatea locală la sărăcie și depopulare, devenind o specie pe cale de dispariție.

Noi ne-am fi așteptat de la dumneavoastră să promovați cultura minieră din Roșia Montană care s-a plămădit de secole și a reunit obiceiurile și tradițiile celor care au venit în străvechiul Alburnus Maior și nu Fân Festul care a fost de fapt în fiecare an doar o bătaie de joc la adresa locuitorilor din Roșia Montană. Spun asta pentru că au fost în Ministerul Culturii și oameni care au apreciat cultura materială și spirituală rezultată din munca minerilor și au considerat-o un 'bun de patrimoniu'.

Dar, se pare că nu putem să cerem mai mult de la dumneavoastră, care v-ați înconjurat de oameni duplicitari, care au lucrat în trecut pentru dezvoltarea proiectului minier și apoi, când au plecat din proiect au întors și fila bunului simț. Chiar un astfel de om am văzut că a fost promovat pe postul de director peste monumentele istorice și patrimoniul cultural național. Oare ne considerați pe toți cei din Roșia Montană neînsemnați sau chiar v-ați propus să fiți ministrul străzii și nu al culturii așa cum observa și dl. Caramitru și se pare că a avut perfectă dreptate?!

Comunitatea din Roșia Montană este descendentă directă a celor care de-a lungul secolelor și-au sacrificat viețile, scoțând aurul din inima muntelui și creând Roșia Montană de astăzi, cu monumentele istorice, istoria și tradițiile acesteia și de aceea avem tot dreptul la respect și considerație, inclusiv din partea dumneavoastră.

În 6 februarie sărbătorim atestarea documentară a localității prin descoperirea tăbliței cerate nr. XVIII, sărbătorim ziua Roșiei Montane, fară a vă invita pe dumneavoastră care de fapt prin decorarea ONG Alburnus Maior și a Fân Fest-ului ați promovat subcultura și manifestări tribale despre care roșienii nici nu știau că acestea există, darămite să le și organizeze. Așa am ajuns bătaia de joc a unor artiști îndoielnici, de oriunde, dar nu din Munții Apuseni.

Ar fi fost foarte bine să vă documentați și de la oameni de specialitate de înaltă ținută academică, precum Acad. Alexandru Vulpe sau Răzvan Theodorescu, nu doar de la Prof. Ioan Piso, acest domn veșnic nemulțumit, care a fost întotdeauna un campion în lupta împotriva mineritului de la Roșia Montană, dar asta doar după ce a apărut firma canadiană, nu și când statul roman arunca în aer 'Scaunul Împăratului' din Masivul Cetate. Numind Roșia Montană monument istoric ia-ți făcut un mare 'hatâr' acestui domn, iar pe noi roșienii ne-ați închis precum într-un ghetou.

Analizând cu multă răspundere și aplicând principiile teoriei carteziene asupra efectelor acțiunilor dumneavoastră am ajuns la concluzia că nu ați înțeles nimic din menirea postului pe care îl ocupați efemer.

Dacă nu ați fi fost numit ministru al culturii, ați fi fost probabil candidatul ideal pentru funcția de ministru al comunicării cu societatea civilă, cu toate că v-ar fi fost imposibil să dialogați doar cu o parte a societății civile așa cum o faceți acum, cu cei care refuză dialogul și rațiunea amenințând cu proteste și 'unlike-uri' pe Facebook, care, nu-i așa, vă pot prejudicia imaginea aurită pe care încercați să v-o creați.

Având în vedere subiectivismul de care dați dovadă în exercitarea demnității publice și ținând cont de criteriile subiective aplicate în selecția interlocutorilor, considerăm că și noi ne putem adapta cerințelor dumneavoastră și vom apela la toate formele de protest și apărare pe care le avem la îndemână, evident, cu respectarea dispozițiilor legale.

Încheiem amintindu-vă că în cadrul Galei Premiilor Administrației Fondului Cultural Național de săptămâna trecută le-ați transmis participanților din țară — nu și din Roșia Montană — un mesaj activist: 'contați pe mine' pentru clasarea Roșiei Montane în lista Unesco, motiv pentru care, la rândul nostru și în încheiere, noi comunitatea din Roșia Montană vă asigurăm de întreaga noastră considerație domnule ministru și vă transmitem următorul mesaj:

'Contați pe noi' că vom lupta până la capăt pentru a ne apăra dreptul constituțional la viață și bunăstare pentru noi și copiii noștri și vom respinge cu fermitate sărăcia și disperarea la care ne-ați condamnat în lipsă și fără drept de apel!

Președinte Pro Roșia Montană
Dr. Andrei Jurcă

Runcurel este următorul sat care dispare de pe harta județului Gorj. Localitatea aparține comunei Mătăsari și în curând nu va mai exista din cauza extinderii activității de extragere a cărbunelui. Sute de gospodării o să dispară, dar și o biserică și un cimitir. Situația este destul de complicată. CE Oltenia le-a oferit proprietarilor posibilitatea de a se muta într-o vatră de sat din Telești, însă mare parte din aceștia nu sunt de acord să se mute acolo.

Organizațiile Greenpeace România și Bankwatch România au transmis  Prim-ministrului Dacian Cioloș o solicitare de revocare a HG 960/09.12.2015, act normativ privind aprobarea amplasamentului carierei de lignit Jilț Nord și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate în coridorul lucrării de utilitate publică. Alături de scrisoare, organizațiile au comunicat premierului un memoriu al locuitorilor din Runcurel, sat ce urmează să fie evacuat și distrus pentru extinderea carierei de alimentare cu cărbune a termocentralei Turceni din cadrul Complexului Energetic Oltenia (CEO). Acestora li s-au alăturat și locuitori din Mătăsari ce ar urma să fie prejudiciați de hotărârea în cauză.

În ciuda contestațiilor făcute de Greenpeace, guvernul a dat undă verde exproprierilor în decembrie 2015. Organizațiile Greenpeace și Bankwatch au vizitat zona și au ascultat nemulțumirile localnicilor. Principalele probleme semnalate de aceștia sunt legate de condițiile complet injuste pentru compensarea proprietăților și de lipsa de sprijin din partea propriei primării ce ar trebui să îi ajute cu actele de proprietate. În plus, sătenii au reale îngrijorări despre realizarea strămutării stipulate în studiul de evaluare realizat de CE Oltenia .

Circa 300 de hectare de teren vor fi expropriate prin efectul HG nr.960/2015, care a aprobat amplasamentul si declansarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privata situate in coridorul de expropriere al Carierei Jilt Nord. CE Oltenia a obtinut circa 15,5 milioane lei pentru acordarea despagubirilor. Localnicii vor primi in jur de 4-5 lei/mp.

O urgență majoră pentru CE Oltenia este reglementarea situației bisericii din satul Runcurel, care, în momentul de față, este situată la câțiva zeci de metri de limita carierei Jilț Nord. Clădirea a fost declarată monument istoric și va trebui strămutată. Lăcașul este realizat din lemn și este tencuită. În curtea bisericii este și cimitirul satului. Și morții de aici vor trebui mutați, acolo unde vor dori rudele celor decedați. În ceea ce privește amplasamentul pe care va fi mutatș biserica se vehiculează două variante. Prima ar fi ca lăcașul să fie mutat la vatra de sat de la Telești, iar a doua posibilitate este ca aceasta să fie mutată în incinta spitalului din municipiul Motru.

Încă din iunie 2015, Greenpeace România împreună cu o serie de ONG-uri de mediu au atras atenția guvernului asupra lipsei de justificare a acestei hotărâri. Punctele prezentate în scrisoarea vizează negocierea nedreaptă cu proprietarii, prejudiciul iremediabil adus mediului natural, acordarea de ajutor de stat nelegal unei companii și ineficiența investiției pentru societatea română.

Ionuț Cepraga, coordonator de campanii Greenpeace: “Dreptul de proprietate și dreptul la demnitate sunt drepturi fundamentale, iar localnicii ne-au cerut ajutorul fiindcă aceste drepturi le sunt amenințate. Suntem alături de ei pentru împiedicarea exproprierilor abuzive în vederea extinderii carierelor de lignit.”

Alexandru Mustață, coordonator de campanii Bankwatch: “Localnicii din Runcurelu și Mătăsari sunt afectați de ani de zile de poluarea intensivă a aerului și de zgomotul utilajelor care funcționează în carieră. Cu toate că populația a acceptat această situație, Complexul Energetic Oltenia a evitat negocierea directă cu proprietarii, trimițȃndu-le notificări impersonale care nu le oferă alternative.”

În urmă cu peste un secol şi jumătate, în jurul anilor 1860, un punct a apărut în zare, în Marea Neagră, în dreptul braţului Sfântu Gheorghe, la o distanţă de doi kilometri de ţărm. Acum, limba de pământ măsoară peste 21.000 de hectare.

Iniţial, peninsula Sacalin era formată din două insule mai mici: Sacalinu Mare şi Sacalinu Mic. Însă, cu timpul, cele două s-au unit şi au format o peninsulă. Ca o ciudăţenie, peninsula are o mişcare de rotaţie în jurul punctului de legătură cu ţărmul, de la est la vest. Acest lucru a fost descoperit, spune inginerul constănţean Octavian Buzatu, ca urmare a suprapunerii unor hărţi vechi cu unele actuale. Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică: peninsula este erodată de curenţii marini şi de vântul foarte puternic de pe mare. Contraamiralul (r) Eugen Laurian cunoaşte bine modul în care s-a format şi apoi a evoluat acest pământ românesc, de altfel, singura peninsulă pe care o are România în Marea Neagră. Insula Şerpilor aparţine Ucrainei. Iniţial, spune el, a apărut insula de nord, apoi cea de sud. Erau două limbi de pământ, iar ulterior s-a unit partea de sud a braţului Sfântu Gheorghe cu Sacalin. „Eu am fost pentru prima dată pe insulă în anul 1975, atunci când se făceau trageri de artilerie de pe farul Olinca, farul vechi din Sfântu Gheorghe. La prima vizită, insula era nisipoasă în proporţie de 80 – 90%,  însă între timp pe ea a crescut multă vegetaţie, sălcii cu preponderenţă. Acum câţiva ani, aici am întâlnit mai multe vaci ale localnicilor care erau lăsate acolo la păscut. Partea de nord era plină de sălcii şi, în general, pe insulă, există o tendinţă de împădurire“, spune Eugen Laurian. Dacă toţi o numesc insulă, specialiştii ţin neapărat să-i spună peninsulă, întrucât ea este o continuare neîntreruptă a ţărmului. Pe peninsula Sacalin se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire şi iernare a acestor specii. Pe insulă au fost descoperite 229 de specii de păsări. În apele ei se găsesc peşti rari, sturioni, dar şi plante rare, cum ar fi varza de mare şi canarul bălţii. Zona a fost declarată rezervaţie naturală. Numele peninsulei se pare că este pus de către localnici, care i-au zis Sacalin după denumirea insulei Sahalin din Pacific. Cum am pierdut Insula Şerpilor Celebra Insulă a Şerpilor din Marea Neagră a fost în graniţele româneşti ître anii 1879 – 1947. În august 1944, Insula Şerpilor a fost ocupată cu forţa de căre unităţi ale Marinei Militare Sovietice, în august 1944, deşi ea a aparţinea României. La 4 februarie 1948 s-a încheiat „Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Republica Populară Română”, valabil 20 de ani, prilej cu care s-a stabilit ca cele două state să procedeze la fixarea frontierelor de stat. Dar acest protocol preciza, printre altele, că „Insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul Uniunii R.S.S”. Un nou pământ românesc Şi Marea Neagră continuă să nască insule. Eugen Laurian ne dezvăluie faptul că dacă priveşti de la farul de la Sulina spre gura de scurgere, se observă o mică depunere pe întinderea apei. „Se pare că acolo va apărea o nouă insulă în maximum 20 de ani“, spune el.

Măsura extremă a fost luată pentru a curma defrișările ilegale a căror amploare a dus la înjumătățirea suprafeței împădurite a țării: de la 51%, la începutul anilor 1990, la circa 25% în prezent. După mai mulți ani în care au fost trase semnale de alarmă, presiunea publică a obligat autoritățile să reacționeze drastic în fața unui „dezastru ecologic” care pune în pericol stabilitatea și calitatea solului, ciclul anual al precipitațiilor, habitatul animalelor sălbatice și, inevitabil, viața oamenilor.

Privită drept o țară săracă, izolată economic și instabilă politic - după ce trecuse prin experiența unuia dintre cele mai brutale regimuri comuniste în secolul al XX-lea - Albania avea încă o „bogăție” neatinsă acum 25 de ani. Pe o suprafață de 8,5 ori mai mică decât a României, se regăseau 30% dintre toate speciile de plante ale Europei.

Toate acestea, alături de relieful variat (de la câmpii litorale, dealuri, văi, până la platouri alpine înalte), formau habitatul a peste 750 de specii de animale vertebrate, între care 91 de tipuri de păsări amenințate cu dispariția și carnivore mari (lupi, urși, râși) pe care majoritatea europenilor nu le mai pot admira decât în grădini zoologice.

Din păcate, pădurile s-au dovedit tot atât de lipsite de apărare în Albania (stat NATO și care are un acord de asociere cu Uniunea Europeană) precum în zone depărtate de civilizație din Amazonia sau Africa. Nominal, pădurile aparțin în proporție de 100% statului albanez și nu au existat retrocedări precum în alte state foste comuniste. În practică, ele sunt administrate de diferite autorități locale, dar care nu prea și-au luat rolul în serios sau chiar au facilitat, prin corupție, accesul unor „investitori”.

„Investițiile” s-au făcut doar în utilaje pentru tăierea, minima prelucrare la fața locului, încărcarea și transportul buștenilor, nicidecum în conservarea pădurilor sau în replantări. Într-o țară săracă, ocolită aproape complet de alte investiții străine până la mijlocul anilor 2000, chiar și astfel de afaceri nesustenabile erau binevenite.

Oamenii aveau câteva locuri de muncă, țara înregistra „exporturi” și, uneori se mai încasau și taxe din exploatarea masei lemnoase. Doar că în foarte mică măsură față de volumul acestei activități economice. Majoritatea defrișărilor erau ilegale, dar până ca vreo autoritate a statului să se sesizeze, versanți întregi erau dezgoliți, iar buștenii erau de mult încărcați pe vapoare.

Măsură drastică pentru o situație extremă

De-a lungul anilor, mai multe ONG-uri locale și internaționale au semnalat cât de rapid dispar mii de hectare de pădure și care sunt consecințele pentru mediu, dar mesajele lor au fost ignorate. Nici măcar granturile de zeci de milioane de dolari, alocate pentru protecția pădurilor de unele (Italia, Elveția) sau organizații (Banca Mondială, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU) nu au avut efect.

Cu toate acestea, presiunea opiniei publice a devenit copleșitoare în ultimii ani, mai ales după dezvăluirea că lemnul exploatat legal reprezintă doar 10% din cantitatea care dispare de pe teritoriul albanez în fiecare an. Păstrând această informală „regulă a lui 10”, societatea civilă albaneză, dar și unele partide au desfășurat o campanie, de-a lungul lui anului 2015, care a cerut interzicerea totală a exploatărilor forestiere timp de 10 ani, cu sancțiuni de 10 ani de închisoare pentru încălcarea legii.

Câteva luni, o astfel de lege părea numai un zvon și se credea că – dacă va fi până la urmă adoptată – va fi mult mai blândă. Dar, la 5 februarie 2016, Parlamentul de la Tirana a aprobat, cu 101 voturi din 140 (numărul total al aleșilor), această măsură fără precedent: orice tăiere de copaci este interzisă vreme de un deceniu în Albania și tot atâția ani de închisoare riscă oricine este prins că încalcă legea.

 Un prim pas pentru a diminua amploarea dezastrului

Albania se confruntă cu un dezastru ecologic și am fost obligați să luăm această măsură împotriva exploatărilor forestiere”, a declarat ministrul Mediului de la Tirana, Lefter Koka, citat de agențiile internaționale, după adoptarea legii. Actul normativ este doar un prim pas, căci Albania are nevoie de o strategie urgentă pentru renenerarea fondului forestier și diminuarea efectelor despăduririlor.

Cele mai grave sunt inundațiile severe care au afectat unele regiuni. Tăierile de copaci de pe malurile unor râuri au lărgit albiile și au creat condițiile unor viituri puternice, care au măturat din calea lor locuințe și culturi agricole.

Alte aspecte constau în eroziunea solului, restrângerea habitatului pentru specii de păsări și animale. Pe litoralul albanez se constată creșterea temperaturilor, căci perdelele de copaci acum dispărute făceau mult mai suportabile zilele de vară.

Pagina 7 din 176

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: