• Web IMM
  • Web Ecoatitudine
  • WebMD

"Sprijinirea proiectelor dedicate energiei regenerabile constituie una dintre priorităţile BERD. Parcul eolian de la Cernavodă va contribui în mod considerabil la mărirea capacităţii de generare a energiei eoliene din România şi la atingerea cotelor UE de energie regenerabilă,” a declarat Nandita Parshad, Director BERD pentru Energie.

Cernavodă I este operaţional generând deja 69 de megawaţi, iar Cernavodă II va fi pus în funcţiune în curând şi va genera alţi 69 de megawaţi. Capacitatea sa totală va reprezenta o pătrime din totalul capacităţii de generare a energiei eoliene din România.

Finanţarea programului se realizează din veniturile Fondului pentru mediu. Programul se derulează în limita fondurilor prevăzute cu această destinaţie prin bugetul anual al Fondului pentru mediu, aprobat conform legii.

Suma alocată sesiunii, distribuită pe judeţe conform numărului de locuitori, se publică odată cu anunţarea deschiderii sesiunii de depunere a dosarelor de finanţare, prin dispoziţie a preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu. Dispoziţia presedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu se publică pe pagina de internet a Autorităţii, cel puţin cu 10 zile înainte de data deschiderii sesiunii de finanţare.

 

Etapele sesiunii de finanţare sunt următoarele:

a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a ghidului şi a anunţului de deschidere a sesiunii de finanţare;

b) depunerea dosarelor de finanţare;

c) analiza conformităţii administrative şi a eligibilităţii solicitantului şi a proiectului;

d) aprobarea dosarelor de finanţare selectate;

e) postarea pe site-ul Autorităţii a listei dosarelor de finanţare aprobate şi respinse;

f) soluţionarea contestaţiilor;

g)încheierea contractelor de finanţare;

h) implementarea proiectului.

Prin program se finanţează următoarele instalaţii pentru încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv instalaţii pentru înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire:

a) instalarea de panouri solare;

b) instalarea de pompe de căldură, exclusiv aparate de aer condiţionat;

c) centrale termice pe bază de peleţi, brichete, tocătură lemnoasă, precum şi orice fel de resturi şi deşeuri vegetale, agricole, forestiere şi silvice.

 

Cuantumul finanţărilor se acordă după cum urmează:

a) până la 6.000 lei, pentru instalarea panourilor solare;

b) până la 8.000 lei, pentru instalarea pompelor de căldură, exclusiv aparate de aer condiţionat;

c) până la 6.000 lei, pentru instalaţie de producere a energiei termice pe bază de peleţi, brichete, tocătură lemnoasă, precum şi orice fel de resturi şi deşeuri vegetale, agricole, forestiere şi silvice.

 

În cazul cumularii în cadrul aceleiaşi cereri de finanţare a două tipuri de instalaţii, cuantumul finanţării solicitate nu poate depăşi valoarea cea mai mare acordată unui tip de proiect din cele două cumulate în cadrul programului.

 

Următoarele criterii sunt avute pentru a aprecia eligibilitatea solicitanţilor:

a) solicitantul este persoană fizică şi îşi are domiciliul pe teritoriul României;

b) solicitantul este proprietar/coproprietar al imobilului pe/în care se implementează proiectul; imobilul trebuie să nu facă obiectul unui litigiu în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti, vreunei revendicări potrivit unei legi speciale sau dreptului comun, unei proceduri de expropriere pentru cauza de utilitate publică;

c) solicitantul nu are obligaţii restante la bugetul de stat, bugete locale, conform legislaţiei naţionale în vigoare;

d) în activitatea desfăşurată anterior începerii proiectului, solicitantul nu a încălcat dispoziţiile legale privind protecţia mediului şi nu sponsorizează activităţi cu efect negativ asupra mediului.

În ceea ce priveşte eligibilitatea proiectelor, este obligatorie îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii:

a) proiectul respectă prevederile naţionale şi comunitare privind protecţia mediului;

b) proiectul vizează realizarea unei instalaţii conform cu scopul programului;

 

Sunt acceptate drept cheltuieli eligibile următoarele:

a) achiziţia de instalaţii pentru producerea de energie termică, inclusiv instalaţii pentru înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie regenerabilă;

b) cheltuielile cu montajul şi punerea în funcţiune a sistemului, efectuarea, verificarea probelor şi încercărilor;

c) taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Atenţionăm aplicanţii interesaţi de obţinerea finanţării că vor fi eligibile pentru finanţare doar cheltuielile efectuate după semnarea contractului de finanţare nerambursabilă.

 

Dosarul de finanţare trebuie să cuprindă:

a) cerere de finanţare nerambursabilă;

b) declaraţie pe propria răspundere a solicitantului;

c) copie de pe actul de identitate al solicitantului;

d) extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile sau extras de carte funciară pentru autentificare valabil la data depunerii cererii de finanţare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului pe/în care se va realiza proiectul, în original, pentru solicitanţii care deţin individual un imobil;

e) copia cărţii funciare şi extras de carte funciară individuală, pentru proprietăţi comune, pot fi maximum două unităţi individuale trecute pe aceeaşi carte funciară, care adunate trebuie să fie egale cu 1 (un) întreg;

f) autorizaţie de construire emisă solicitantului, în copie legalizată pentru imobilele aflate în construcţie, valabilă la data depunerii, inclusiv ordinul de începere a lucrărilor emis în conformitate cu Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g) certificat de atestare fiscală privind plata obligaţiilor la bugetul local, în original, valabil la data depunerii dosarului de finanţare, eliberat de către organele competente de pe raza cărora îşi are domiciliul solicitantul;

h) adeverinţa privind existenţa contului bancar al solicitantului finanţării, emisă de o banca comercială sau extras de cont;

i) un plic pe care se va completa numele şi adresa completă a solicitantului, titlul programului: "Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire", precum şi sesiunea de depunere.

 

Lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieşirea sa din perioada de valabilitate, precum şi neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanţare.

Solicitantul poate depune dosarul de finanţare începând cu prima zi de deschidere a sesiunii de depunere, iar un solicitant poate depune în cadrul sesiunii de finanţare o singură cerere de finanţare. În cadrul aceleiaşi cereri de finanţare se pot cumula două tipuri de instalaţii. În cazul imobilelor cu doi sau mai mulţi coproprietari se poate depune o singură cerere de finanţare, pentru acel imobil, pe sesiune.

Dosarul de finanţare conţinând toate documentele obligatorii va fi depus la sediul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul.

Personalul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul, cu responsabilitaţi în derularea programului, verifică conformitatea administrativţ a documentelor. Dupţ constatarea conformităţii, cererea de finanţare primeşte număr de înregistrare de la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul, în ordinea sosirii. Dosarele de finanţare conforme din punct de vedere administrativ se înaintează în plic sigilat împreună cu fişa conformităţii administrative completată la Administraţia Fondului pentru Mediu. Dosarele de finanţare sunt analizate în vederea selecţiei de către Comisia de analiză numită prin dispoziţie a preşedintelui Autorităţii.

Comisia poate solicita documente sau informaţii suplimentare cu privire la documentele depuse, în vederea clarificării dosarului de finanţare, dacă pe parcursul analizei se constată necesitatea furnizării lor. Solicitanţii au obligaţia de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele şi informaţiile solicitate. În caz contrar, dosarul de finanţare este respins.

După avizare, Comitetul director al Autorităţii propune spre aprobare Comitetului de avizare al Autorităţii centralizatorul cuprinzând proiectele selectate. Comitetul director al Autorităţii avizează centralizatorul privind proiectele respinse.

Comunicarea hotărârii Comitetului de avizare al Autorităţii privind proiectele aprobate, respectiv centralizatorul cuprinzând proiectele respinse se realizează prin postarea pe site-ul Autorităţii.

Împotriva deciziei Comitetului director la sediul Autorităţii se poate depune contestaţie în termen de 10 zile de la data comunicării rezultatelor, respectiv de la postarea listei cu dosarele de finanţare respinse pe site-ul Autorităţii. Autoritatea soluţionează contestaţia în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia la registratura Autorităţii.

Solicitantul a cărui cerere de finanţare a fost aprobată se prezintă la sediul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului pe raza căreia domiciliază, pentru semnarea contractului de finanţare nerambursabilă, având asupra sa actul de identitate, în original. Se consideră renunţare la finanţarea aprobată neprezentarea solicitantului pentru semnarea contractului de finanţare nerambursabilă în termen de 60 de zile de la comunicarea aprobării dosarului de finanţare, respectiv de la publicarea pe site-ul Autorităţii a listei dosarelor de finanţare aprobate.

Contractul de finanţare nerambursabilă intră în vigoare la data semnării acestuia de către părţile contractante şi este valabil până la finalizarea proiectului, dar nu mai târziu de 12 luni de la data semnării.

În condiţiile neexecutării de către beneficiar a obligaţiilor din contractul de finanţare nerambursabilă, acesta poate fi reziliat, beneficiarul fiind înştiinţat asupra rezilierii contractului prin "Notificare de reziliere a contractului pentru finanţare". Rezilierea contractului de finanţare nerambursabilă din culpa beneficiarului are drept consecinţă restituirea, în termenul precizat în notificare, de către beneficiar a finanţării primite, sub forma de plată de daune-interese în cuantum egal cu suma trasă din finanţarea nerambursabilă acordata, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată de la data plăţii. În cazul nerestituirii finanţării, Autoritatea procedează la executarea contractului de finanţare nerambursabilă, în condiţiile Codului de procedură fiscală. În cazul în care încetarea contractului intervine înainte de decontare, beneficiarul nu este obligat la plata de daune-interese.

Suma aprobată nu se poate suplimenta, beneficiarul trebuind să asigure din surse proprii finalizarea proiectului. Autoritatea nu acordă plăţi în avans şi finanţează cheltuieli eligibile efectuate după semnarea contractului de finanţare nerambursabilă. De asemenea, Autoritatea nu efectuează plăţi pentru facturile reprezentând avansuri în baza contractelor încheiate între beneficiarii finanţării şi furnizorii de servicii/produse/lucrări aferente proiectului. În vederea decontării cheltuielilor eligibile, beneficiarul este obligat să facă dovada achitării integrale a serviciilor/produselor/lucrărilor aferente proiectului.

 

Documentele obligatorii ce vor fi depuse de Beneficiarii finanţării pentru decontare sunt următoarele:

a) cererea de tragere;

b) contractul de execuţie, în copie legalizată;

c) factura fiscală/facturile fiscale, în copie şi original pentru conformitate;

d) documente bancare privind achitarea facturilor fiscale prezentate (extrase de cont cu viza instituţiei financiar-bancare însoţite de ordine de plată) şi/sau chitanţă;

e) proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în original;

f) certificatul de garanţie emis de producător pentru instalaţie, în copie;

g) un plic pe care se vor completa numele şi adresa completă ale solicitantului, titlul programului: "Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire", precum şi numărul şi data contractului de finanţare nerambursabilă în baza căruia se solicită decontarea.

 

Personalul Autorităţii sau reprezentanţii instituţiilor desemnate pentru controlul programului pot efectua o vizită la punctul de lucru unde se implementează proiectul. Beneficiarul este obligat să prezinte toate documentele solicitate care au legatură cu proiectul odată cu efectuarea controlului. În cazul în care există neconcordanţe între documentele verificate în vederea decontării şi realitatea constatată pe teren, Autoritatea poate dispune rezilierea contractului.

Beneficiarul este obligat să menţina investiţia realizată în cadrul programului pentru o perioada de cel puţin un an după finalizarea sa. În perioada de monitorizare personalul Autorităţii sau reprezentanţii instituţiilor desemnate pentru controlul programului pot efectua vizite la faţa locului, în vederea constatării menţinerii/nemenţinerii investiţiei realizate. Finanţarea nerambursabilă acordată va fi recuperată în cazul în care obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului stabilit, precum şi în cazul în care acestea au fost vândute în timpul derulării proiectului şi/sau după finalizarea proiectului, pe o perioadă de un an.

În finalul acestui articol ne exprimăm speranţa că acesta să fie o sursă utilă de informare în vederea implementării unui program care îşi propune să promoveze utilizarea energiei regenerabile de către fiecare dintre noi pentru sistemele de încălzire a locuinţelor.

 

Vorbind în mod concret despre cele două Directive EU-ETS, respectiv 2003/87/CE şi 2009/29/CE, trebuie să precizez faptul că ISPE a acţionat şi acţionează atât în calitate de consultant la nivelul instituţiilor guvernamentale, cât şi la nivelul instalaţiilor industriale din domeniile menţionate anterior.

În calitatea sa de fondator al primului Plan Naţional de Alocare în anul 2007, ISPE a câştigat încrederea experţilor instituţionali şi pe cea a experţilor la nivelul celor mai importanţi clienţi.

Lista studiilor/proiectelor de consultanţă EU-ETS a ISPE este impresionantă. Practic orice lucrare/studiu ISPE elaborată pentru una din industriile sau instalaţiile aflate sub incidenţa Directivei conţin în mod obligatoriu atât calculele privind influenţa acestor Directive în costurile de producere, cât şi propuneri privind gestionarea optimizată a portofoliului de certificate la nivelul instalaţiilor industriale.

În calitatea sa de consultant la nivelul instituţiilor guvernamentale, ISPE a elaborat  o serie de documente strategice importante prin care a semnalat pe de o parte impactul legislaţiei europene asupra competitivităţii economice a sectoarelor industriale din România, pe de altă parte, modalităţile de atenuare a acestuia (prin accesarea unora dintre derogările propuse de legislaţia europeană).

Valorificarea surselor de finanţare care se constituie în conformitate cu prevederile Directivei EU-ETS, pentru promovarea proiectelor cu impact semnificativ asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, fac de asemenea parte din protocolul de lucrări al ISPE.

 

Ce ne puteti spune despre stadiul actual al proiectului Getica CCS?

Proiectul GETICA CCS a fost depus pe 09 Mai la Comisia Europeană, respectiv Banca Europeană de Investiţii mandatată să deruleze licitaţia privind finanţarea proiectelor CCS prin mecanismul NER 300.

În opinia mea proiectul a fost deosebit de bine realizat, lucru dovedit de faptul că în perioada celor şase săptămâni în care s-au cerut completări la proiectele depuse, România a primit doar câteva solicitări minore, fără semnificaţii majore.

Proiectul este în atenţia guvernului României fiind în curs acţiuni importante privind constituirea companiei de proiect şi privind atragerea surselor de finanţare necesare completării fondurilor din NER 300, precum şi acţiuni de cercetare-proiectare necesare dezvoltării proiectului în vederea implementării acestuia.

În curând va fi lansat site-ul http:www.getica-ccs.ro unde veţi putea găsi în permanenţă atât informaţii actualizate referitoare la stadiul proiectului, cât şi link-uri către alte surse de informaţii oficiale privind problematica dezvoltării proiectelor CCS în întreaga lume.

Cum funcţionează CSC şi care sunt adevărurile dure pe care ar trebui să le ştim despre CSC?

CCS, respectiv Carbon Capture Storage, este o tehnologie care vizează separarea şi captarea CO2 din gazele de ardere provenite din instalaţiile industriale. Ulterior, acesta este comprimat si transportat prin conducte subterane, urmând a fi injectat la adâncimi mari în subteran, în zone în care prin cercetări geologice au fost identificate structuri capabile să reţină CO2 în mod stabil şi sigur.

Printre adevărurile dure legate de tehnologia CCS aş putea enumera câteva lucruri de o mare importanţă: necesitatea caracterizării cu acurateţe a siturilor de stocare, care implică atât largi cunoştinţe tehnice, cât si experienţa bazată pe modelarea teoretică şi pe experienţele practice dobândite în cadrul proiectului pilot; tehnologiile de captare sunt încă în faza demonstrativă pentru capacităţile mari de reţinere a CO2; finanţarea din programul NER300 asigură numai o parte importantă din necesarul de finanţare pentru implementarea proiectului şi pentru operarea acestuia, fiind astfel necesare fonduri complementare care să contribuie la acoperirea 100% a cheltuielilor de investiţii şi exploatare ale unui astfel de obiectiv; necesitatea demarării unor programe de organizare şi instruire la nivel instituţional pentru specialiştii care vor acorda avizele, acordurile, permisele, licenţele aferente implementării acestor tehnologii în ţara noastră.

Centralele electrice pe combustibili şi industria grea sunt cei mai mari emiţători de CO2. Care sunt măsurile care ar trebui să fie impuse urgent în aceste cazuri?

Ambele categorii de industrii, atât cea energetică, cât şi cea metalurgică, sunt industrii vitale pentru România luând în considerare declinul economic înregistrat de ţara noastră atât în perioada post revoluţionară, cât şi în ultima perioadă, a crizei economice.

Din acest motiv apreciez că autorităţile naţionale vor trebui să abordeze cu maximă atenţie obligaţiile de mediu impuse de Uniunea Europeană şi în mod special derogările care permit producătorilor de energie electrică şi industriilor susceptibile de relocare în afara spaţiului european o serie de facilităţi pentru trecerea mai uşoară peste cerinţele severe ale legislaţiei europene. Mă refer la Art. 10a şi 10c din Directiva 2009/29/EC care sunt deja în atenţia instituţiilor guvernamentale făcându-se eforturi pentru accesarea derogărilor prevăzute în aceste articole.

Evident că aceste măsuri sunt numai începutul pentru a securiza menţinerea în funcţiune a acestor industrii în orizontul 2020. Vor fi necesare şi alte măsuri la nivelul statelor membre care să vină în completarea derogărilor menţionate mai sus.

Realizarea unor programe strategice naţionale pe termen mediu şi lung de investiţii în sectoarele menţionate, vizând introducerea tehnologiilor de ultimă oră cu nivel ridicat de eficienţă  şi emisii scăzute de dioxid de carbon, reprezintă pentru România singura şansă viabilă de relansare economică şi de salvare de la faliment a acestor ramuri industriale.

Odată transmise la Brussels, aceste programe naţionale de investiţii şi aprobate de Comisia Europeană nu vor mai fi sub influenţa deciziilor politice urmând a se transforma în proiecte reale de interes naţional.

 

Care sunt problemele cu care vă confruntaţi în ultima perioadă? Vă permite legislaţia română să implementati programele demonstrative?

Principala problemă cu care ne confruntăm este ineficienţa instituţiilor naţionale implicate în procesul de promovare a unui proiect de la idee până la implementare. Exemplul cel mai concret îl constituie faptul că nici până la data interviului meu Directiva CCS nu a fost transpusă în legislaţia românească aceasta fiind de altfel obligatorie ca programul demonstrativ  CCS al României să aibă vreo şansă de implementare.

Cred că verigă cea mai slabă în România nu este reprezentată de legislaţie, ci de lipsa de decizie în stabilirea priorităţilor naţionale şi de urmărirea transpunerii acestora în realitate.

 

În calitate de membru ZEP, Platforma Tehnologică Europeană pentru Centrale Electrice pe Combustibili Fosili cu Zero Emisii, ne puteti spune care sunt, în acest moment, priorităţile acestei organizaţii?

După cum vă este cunoscut platforma acţionează cu paşi rapizi pentru frontul de viitor  al implementării tehnologiilor CCS la scară europeană.

La nivelul platformei sunt deja preocupări intense pentru identificarea surselor de finanţare destinate următorului val de proiecte, precum şi a celor mai bune scheme de sprijin (de tip bonus, feed and tarif, certificate) care să fie propuse şi adoptate la nivel european urmând a fi implementate în mod similar de toate statele membre.

În paralel cu preocupările legate de implementarea reală a proiectelor CCS, ZEP desfăşoară o intensă activitate pentru identificarea surselor de finanţare necesare continuării cercetărilor care să conducă la optimizarea tehnologiilor, la reducerea costurilor acestora şi a riscurilor asociate.

Programe bilaterale de cercetare încep a fi structurate între UE şi China, Japonia, Australia, urmând ca acestea să fie multiplicate în vederea asigurări unei dezvoltări a  tehnologiilor CCS la nivel global şi a transferului de cunoştinţe care să contribuie la creşterea rapidităţii cu care această tehnologie va fi implementată în sectoarele industriale cu mari emisii de CO2.

Pe scurt aş putea spune că platforma îşi continuă activităţile în direcţiile reformulării politicilor viitoare, a liniilor strategice de dezvoltare a tehnologiilor pe întregul lanţ de captare, transport, stocare şi, nu în ultimul rând, a părţii de comunicare şi transfer de cunoştinţe ca element esenţial în creşterea numărului de proiecte dezvoltate la scară europeană.

 

Care este poziţia României în privinţa tehnologiilor de producere a energiei regenerabile şi ce ţări ar trebui să luăm drept model?

România este o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu un potenţial natural real privind resursele energetice regenerabile.

Valorificarea acestora pentru producerea  energiei electrice şi/sau termice depinde însă de modul în care investiţiile de bază în proiecte de energii regenerabile vor fi completate în mod coerent cu proiecte de investiţii în reţele de transport şi distribuţie a energiei electrice ( tip smart greed, dar nu numai ) şi în proiecte de dezvoltare de capacităţi de  producere de energiei electrice, care pot funcţiona la sarcină variabilă şi pot avea o durată mică de pornire (aşa numitele surse de back-up).

Exemple am putea lua de la foarte multe ţări UE, Germania , Spania, UK, Danemarka,Olanda , Italia , Norvegia, şi non-UE, Japonia, Statele Unite, Canada.

Însă nu exemplele ne lipsesc nouă. Dacă am fi urmat cele mai bune experienţe am fi implementat schema de sprijin de tip feed-in tariff  şi nu pe cea a certificatelor verzi. Problema României constă în special şi în situaţia resurselor energetice regenerabile în lipsa coerenţei unui program de investiţii care să permită dezvoltarea concomitentă a proiectelor menţionate.

Ca institut de proiectări specializat în promovarea proiectelor de investiţii din sectoarele energie şi mediu, ISPE este permanent preocupat de perfecţionarea cadrului legal şi instituţional acordând sprijin necondiţionat autorităţilor guvernamentale pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate la nivel european.

În egală măsură acordăm atenţie principalilor noştri clienţi din sectoarele industriale, dar şi din comunităţile locale, pregătind proiecte viabile care să poată accesa finanţările europene şi nu numai.

Peste 2.600 de vizitatori din 110 ţări s-au întâlnit în capitala catalană pentru a discuta starea actuală şi viitorul pieţei carbonului şi finanţarea în domeniul climei. Accentul a stat şi pe stabilirea de relaţii, întrucât târgul Carbon Expo a oferit ocazia a 220 de expozanţi să prezinte proiectele şi soluţiile tehnologice actanţilor principali de pe aceste pieţe.

Prioritare au fost apelurile expozanţilor la acţiuni solide şi semnalele guvernamentale clare pentru o schemă viitoare privind schimbările de mediu. Ţările participante au arătat că nu se află într-un impas, aşteptând un acord global, ci se dezvoltă continuu şi rapid prin iniţiative bazate pe pieţele locale. Au fost apreciate iniţiativele comerciale prezentate de ţări precum China, care a discutat despre noul său program pilot de a crea scheme de plafonare şi schimbare în patru oraşe şi două provincii. Aşa cum susţine Peter Zapfel, Şeful Coordonării de Politici din cadrul DG Clima la Comisia Europeană, „am privit spre vest – mai ales gândindu-ne la Statele Unite – pentru internaţionalizarea pieţei carbonului. Dar acum va trebui să privim spre est, la China şi Coreea de Sud."

Conferinţa Carbon Expo a pus în prim‑plan problemele importante de azi şi de mâine, cum ar fi faza a treia a EU ETS, aducând în discuţie şi sectoare noi, cum ar fi silvicultura şi folosirea solului, în sfera finanţării carbonului.

În afara atelierelor oficiale, expozanţii au fost gazdele a peste 50 de evenimente suplimentare, discutând proiecte specifice pentru ţările în curs de dezvoltare, provocări la implementarea proiectelor Mecanismului de Dezvoltare Curată, precum şi probleme ce vor apărea după anul 2013.

Raportul Băncii Mondiale privind Starea şi Tendinţele Pieţei Carbonului, lansat în prima zi a târgului, a arătat că valoarea pieţei globale s-a stabilizat la aproximativ 140 de miliarde de dolari. Proiectele noi de reducere a emisiilor ale ţărilor în curs de dezvoltare s-au redus considerabil, aşteptând cererea ce va reieşi din noile niveluri ale ţintelor de reducere a carbonului la nivel internaţional. Cu toate aceste, studiul anual de atitudine a pieţei elaborat de Asociaţia Comercială Internaţională privind Emisiile a arătat că numărul acestor proiecte va creşte în viitor.

Aşa cum a reieşit clar din comentariile făcute la discuţiile de la masa rotundă, este imperios necesară acţiunea guvernelor. „Logica simplă va asigura jucarea unui rol major al pieţei carbonului în viitor", a spus Andrew Steer, trimisul special al Băncii Mondiale pe probleme de Schimbări Climatice. „Astăzi, prin reducerea costului de găsire de soluţii care protejează clima, piaţa carbonului încurajează deja antreprenoriatul, promovând tehnologii noi şi având mai ales succes în lupta împotriva schimbărilor climatice". Acestea au fost reluate de Secretarul de stat spaniol pentru Schimbarea Climei, Teresa Ribera: „În 2010, la nivel mondial s-a stabilit un nou record privind emisiile de gaze cu efect de seră. Ajungem la limita a ceea ce se poate tolera. Guvernele trebuie să impună regulile, dar avem nevoie şi de părţi implicate la nivel social şi economic care să fie dispuse să acţioneze. Trebuie să mergem mai departe şi să rezolvăm problemele care până acum nu au fost prioritare, cum ar fi dezvoltarea unui cadru de lucru financiar internaţional prin care să se lupte împotriva schimbărilor de climă".

Succesului târgului Carbon Expo de anul acesta arată că piaţa vrea să-şi continue activitatea în Europa, dar e nerăbdătoare să se extindă peste tot în lume. Mediul de afaceri ştie că un preţ pe carbon este cea mai eficientă modalitate economică de a se reduce emisiile. Dar acelaşi mediu de afaceri a obosit de atâtea semnale confuze din partea sistemului ONU, care creează nesiguranţă şi înăbuşă investiţia transformatoare a soluţiilor cu conţinut redus de carbon de care lumea are atâta nevoie.

La un an după ce emisiile au atins cel mai mare nivel, participanţii au fost de acord cu necesitatea colaborării dintre guverne şi sectorul privat pentru a trece schimbările de climă în capul listei de priorităţi mondiale. „Graţie gazdelor noastre, Carbon Expo a devenit evenimentul principal la care participă actanţii de pe piaţa carbonului şi cel mai bun loc de a întâlni parteneri. Este al cincilea an când particip şi observ din nou că sectoarele public şi privat au multe lucruri în comun. Cu toţii simţim nevoia să accelerăm nivelul de micşorare a schimbărilor de mediu şi cerem politici clare şi active de calitate superioară pentru a putea prezenta lumii că finanţarea carbonului este un mod sigur şi eficient de a aborda problema schimbărilor de mediu", a spus Hervé Allègre, Director General de Investiţii la CDC Climat.

Chiar dacă majoritatea discuţiilor s-au axat pe economiile din Europa şi cele emergente, s-au dezbătut şi probleme precum neimplicarea conducerii Statelor Unite şi lipsa schemei federale de plafonare şi schimbare. A fost clar că iniţiativele de micşorare la nivel de stat, cum este cazul Californiei, sunt văzute ca un semnal pozitiv într-un peisaj mai degrabă dezolant. Discutând efectele acestor iniţiative statale asupra companiilor din Statele Unite, Steve Starbuck de la Ernst and Young a spus că „această fragmentare a pieţei nu este eficientă pentru schimbarea comportamentelor economiei globale a SUA. Lipsa implicării guvernului federal al SUA e posibil să nu dea siguranţa de care are nevoia SUA corporatistă".

Barcelona a reprezentat o scenă nemaipomenită pentru un eveniment cum este Carbon Expo.  Agustín Cordón, CEO al Fira Barcelona, a subliniat în acest sens că „atenţia şi grija noastră pentru mediu, precum şi tradiţia noastră de a construi punţi către alte ţări şi culturi creează o platformă internaţională perfectă de unde se pot alege actanţii majori de pe piaţa carbonului".

Aşteptăm cu nerăbdare următoare ediţie a târgului Carbon Expo care va avea loc la Köln, Germania, între 30 mai şi 1 iunie 2012.

Miercuri, 13 Iulie 2011 02:44

REW Istanbul 2011

Scris de

 

Dintre expozanţi mentionăm WEISE WATER SYSTEMS, din Germania, VONTRON MEMBRANE TECHNOLOGY CO,  din China, MOLINARI OFFICINA MECCANICA, Italia, NIHOT RECYCLING TECHNOLOGY B.V., din Olanda, İZAYDAŞ, din Turcia, HITACHI, din Japonia, FESA FİLTRE LTD. ŞTİ., din Turcia, EPSILON PALFINGER, din Austria, BIOVERSAL INTERNATIONAL GmbH, din Austria, AUSTRIA, AIR-SEAL PRODUCTS, din Marea Britanie.

 

În cadrul standului Infomediu Europa au fost prezenţi atât reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, ai Gărzii Naţionale de  Mediu, cât şi partenerii economici care ne-au însoţit în acest an în Turcia: SetCar S.A., EcoSud, Asociaţia Română pentru Reciclare RoRec, VIVANI Salubritate, Asociaţia AMDISC.  Toţi vizitatorii interesaţi de România şi de piaţa românească în general au primit răspunsuri de la delegaţia română, formată anul acesta din:

 

  • Silvian Ionescu - Comisar General al Gărzii Naţionale de Mediu;
  • Nagy Iosif - Preşedinte Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
  • Simona Săceanu – Director Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti;
  • Genica Bădănoiu - Director adjunct Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti;
  • Dana Haranaciu - Consilierul Comisarului General al Gărzii Naţionale de Mediu;
  • Ninel Peia - Director Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov;
  • Sorina Marin – Director Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Piteşti.

 

În prima zi a conferinţei, delegaţia română s-a întâlnit cu reprezentanţi din Ministerul Mediului din Turcia, reuşind să atingă câteva subiecte cheie din domeniul mediului din cele două ţări. Prezent la această întâlnire, preşedintele Gărzii Naţionale de Mediu, Silvian Ionescu, ne-a declarat că „în 2005, în Turcia nu exista un plan de management naţional de colectare a deşeurilor. Nu aveau noţiunea de deşeuri periculoase. Mi-a atras atenţia faptul că a apărut clasificarea deşeurilor în Turcia. S-au adaptat destul de repede”. De asemenea, Silvian Ionescu a ţinut să precizeze că „sunt rare statele care au atâta deschidere faţă de producătorii români. Turcia şi  Rusia sunt printre principalii colaboratori ai producătorilor români”.

Prezent pentru prima dată la REW Istanbul, Nagy Iosif, Preşedinte ANPM ne-a mărturisit:  „Am rămas plăcut impresionat de nivelul acestui târg. Probabil că din zona aceasta se pot cumpăra utilaje mai ieftine, de o calitate foarte bună şi de aceea sfătuiesc companiile româneşti să participle la acest târg. Mi-au atras atenţia în mod special standul Germaniei si de standurile firmelor turcesti.

Chiar dacă am fost departe de România, nu am fost departe de problemele României. Am stat de vorbă despre preocupările actuale în domeniul mediului cu domnul Silvian Ionescu, Comisarul General al GNM, care ne-a declarat:   „Una dintre sarcinile rapide pe care trebuie să le îndeplinim este să facem o reevaluare a întregului necesar de investiţii în domeniul mediului în România. Când s-a constituit Programul Operaţional Sectorial de Mediu si s-a stabilit necesarul de fonduri, la începutul lui 2004, conducerea Ministerului hotărâse că aveam 20 de situri contaminate care trebuiau remediate. Astăzi vorbim de 1.005 situri contaminate care trebuie remediate. Sigur că au un grad de prioritate. Dar asta înseamnă de 50 de ori mai multe investiţii în domeniul mediului. Caseta de canalizare a Bucureştiului, care nu costa nimic, va costa în final în jur de 70 de milioane de euro pentru a fi curăţată, pentru că s-a cimentat depozitul din interior şi mai are doar 10 % capacitate, în dreptul tribunalului. România trebuie să investească o sumă foarte mare în mediu. Avem de renaturat halde de steril, halda de la Sidex, halda de la Termocentrala Mintia. În acelasi timp ne plângem că distrugem mediul cu exploatările de balastiere din albiile minore ale râurilor. E foarte simplu să combini cele două lucruri, să facem ce-au făcut nemţii, francezii şi în loc să mai folosim balast la drumuri  să folosim sterilul de la siderugie sau de la CET-uri. Lucrurile atea trebuie puse de acord în guvern si dată o hotărâre care să spună că în albiile minore nu se mai intervine decât în cazuri de excepţie, iar pentru exploatare de balast nu se mai intervine pentru că folosim sterilul din siderurgie. V-am dat câteva exemple de modificări din mers şi adaptare la o lume mai modernă pentru că nu putem să rămânem încremeniţi în proiect”.

Şi în acest an, în cadrul REW Istanbul au fost organizate conferinţe, dezbateri şi seminarii. Organizatorii au pregătit un program oficial realizat în parteneriat cu Ministerul Mediului, municipalităţile, zonele industriale organizate şi alte instituţii. De asemenea au avut loc seminarii de afaceri, la care au participat expozanţii din cadrul REW Istanbul, oferindu-le acestora ocazia de a-şi prezenta compania, tehnologiile şi serviciile oferite. Teme precum colectarea deşeurilor solide, apa reziduală, gazele reziduale şi energia verde au fost dezbătute de specialişti.

Am remarcat  interes mare din partea Germaniei, unul dintre liderii internaţionali în reciclarea şi gestionarea deşeurilor. Pentru germani, atât în calitate de expozanti, cât şi de vizitatori,  REW Istanbul este un prim pas să se extindă în alte ţări din această regiune, prin noi parteneriate,  şi să investească cât mai mult pe piaţa din Turcia. Prezenţa Germaniei la târg a fost marcată atât prin participări individuale ale companiilor, cât şi prin  participarea colectivă cu Hessen şi Bavaria. Dar şi ţări ca Italia, Spania, Taiwan, China, Austria, Olanda, Japonia, au fost reprezentate la târg de producători din diverse domenii ale mediului. Prin urmare, REW Istanbul a reunit un număr semnificativ de vizitatori locali şi internaţionali şi de expozanţi aşa cum s-a întâmplat şi în anii trecuţi, păstrându-şi astfel titlul de târg internaţional.

Conferinţa „Noi practici în managementul deşeurilor”, organizată de Ministerul turc al Mediului şi Pădurilor şi de TUCEV (Turkey Environmental Protection Foundation), a adunat un public numeros fiind de un real interes pentru toţi cei prezenţi. De asemenea, Proiectul pentru dezvoltarea capacităţii de instruire în incinerarea deşeurilor, organizat de REC (Regional Environment Center), una dintre cele mai respectate organizaţii internaţionale de mediu, a adus la stand numeroşi vizitatori interesaţi de acest subiect. Au mai avut loc conferinţe privind managementul emisiilor de carbon, gestionarea durabilă a resurselor şi pe alte teme care stabilesc ordinea de zi în industria mediului.

Universitatea Sabanci şi EEN (Enterprise Europe Network) au organizat un
eveniment sub forma unui matchmaking în cadrul căruia investitorii locali s-au întâlnit cu reprezentanţii societăţilor europene şi au discutat despre posibile parteneriate. La astfel de întâlniri, faţă în faţă, se fac primii paşi în vederea încheierii unor parteneriate de durată.

Pentru delegaţia română, a doua zi a REW Istanbul a prilejuit o vizită la ISTAC, cea mai mare fabrică din Turcia care se ocupă de managementul deşeurilor. Este surprinzător cum sunt colectate aproximativ 94% din deşeurile unei metropole cum este Istanbulul. In urma reciclării, fabrica de la ISTAC produce compost, RDF,  granule de plastic şi energie. Chiar dacă sistemul de colectare nu a fost instituţionalizat, există numeroase programe de informare şi de creare a unei conştiinţe ecologice.

Companiile şi investitorii străini au venit la REW Istanbul, în scopul de a crea noi parteneriate atât în Turcia, cât şi în Balcani şi în Orientul Mijlociu, în domeniul tehnologiilor de mediu. Prezent la târg, Zekeriya Aytemur, asistentul managerului general al Istanbul Fair Organization a subliniat faptul „că tehnologiile de mediu vor reprezenta în viitor o industrie care va fi la fel de populară ca industria auto, turismul sau industria textilă”.

Chiar dacă ştim că multe companii şi-au redus drastic bugetul de marketing, organizatorii REW Istanbul au reuşit să atragă anul acesta tot mai mulţi expozanţi. Am încercat să aflăm mai multe detalii de la Namik Sarigol, Project Manager Istanbul Fair Organization (IFO), care ne-a declarat:  „Încercăm să atragem vizitatori din regiune, inclusiv din statele balcanice, astfel încât REW Istanbul să devină cadrul propice pentru întâlnirea dintre furnizori de tehnologie, companii, industrii, autorităţi locale şi centrale şi să ajutăm astfel la schimbul de informaţii şi la încheierea de parteneriate. Ediţia de anul acesta este una echilibrată din punctul de vedere al sectoarelor prezente în cadrul expoziţiei. În cazul în care vorbim despre vizitatori, costurile sunt mult mai mici comparativ cu alte evenimente similare din Europa şi beneficiezi de oportunitatea de a vedea aceeaşi calitate a tehnologiilor şi a serviciilor. Mă bucur că, prin intermediul revistei Infomediu Europa, România este prezentă la acet târg. După părerea mea, România întâmpina anumite probleme în conformarea la reglementările europene şi sunt sigur că România şi Turcia pot învăţa una de la cealaltă şi pot chiar să acţioneze împreună”.

  • Colectarea, transportul autorizat, depozitarea temporară şi eliminarea deşeurilor de substanţe toxice cu termen de valabilitate depăşit;
  • Elaborarea de tehnologii, proiectarea şi execuţia de dotări tehnice pentru realizarea activităţilor de depoluare/decontaminare solicitate de clienţi;
  • Eliminarea deşeurilor periculoase: băi galvanice, echipamente electrice cu ulei cu PCB, pesticide, mercur şi compuşi cu mercur, acizi reziduali, ape uzate industriale, soluţii uzate etc;
  • Eliminarea reactivilor chimici, inclusiv toxici;
  • Depoluarea depozitelor de carburanţi, a secţiilor de galvanizare şi a amplasamentelor industriale;
  • Decontaminarea solurilor contaminate cu hidrocarburi, hidrogen sulfurat, mercur, pesticide;
  • Decontaminarea transformatoarelor cu ulei cu PCB;
  • Efectuarea de analize pentru diverşi beneficiari în vederea determinării conţinutului de PCB, în uleiuri, sol, apă.

 

Principalele teme dezbătute în cadrul simpozionului au făcut referire la tehnologii de tratare a deşeurilor periculoase şi la instalaţiile folosite în activităţile de decontaminare.

Scopul simpozionului, precum şi ultimele noutăţi tehnologice ale SETCAR le-am aflat chiar de la Directorul General, Iulian Franga care ne-a declarat că „este un moment de bilanţ după 17 ani de la înfiinţarea SETCAR si mai ales după 10 ani de când realizăm activităţi de mediu. Ne-am propus să trecem în revistă 10 decizii importante luate în aceşti ani. Şi rezultatul este unul pozitiv. Este un bilanţ al tehnologiilor de mediu pe care le-am utilizat în aceşti ani şi care au avut rezultate deosebite. În ultimii doi ani SETCAR a participat în cadrul unor asociaţii la două proiecte de importanţă naţională: Proiectul de ecologizare a 43 de bataluri cu deşeuri petroliere (peste 350.000 mc) – beneficiar OMV–Petrom, şi la Proiectul de eliminare deşeuri HCH (75.000 de tone de sol contaminat) – DN1 – Autostrada Braşov–Cluj–Borş, secţiune 2B, beneficiar C.N.A.D.N.R. Noi, cei care am lucrat în industria chimică, considerăm că dacă în primii 20 de ani de activitate „am păcătuit” poluând mediul, ar trebui ca de acum înainte sa ne răscumpărăm „păcatele” prin activităţi de depoluare. Chiar în aceste zile se află în probe tehnologice, un nou proiect realizat în cadrul firmei SETCAR”.

Instalaţia de desorbţie termică indirectă a fost concepută pentru decontaminarea solului contaminat cu substanţe toxice volatile cu punct de fierbere mai mic de 400ºC. Avantajul tehnologiei constă în faptul că deşeurile toxice nu vin în contact cu gazele arse care asigură încălzirea, astfel pericolul formării de compuşi periculoşi ca dioxine sau furani fiind inexistent. Funcţionarea sub vid a instalaţiei împiedică evacuarea accidentală în atmosferă a vaporilor substanţelor toxice. Protecţia atmosferei este asigurată şi de un sistem complex de spălări chimice, adsorbţii şi tratamente catalitice ale gazelor ce urmează a fi evacuate. Instalaţia funcţionează în condiţii de siguranţă chiar dacă substanţele contaminante sunt şi inflamabile. Instalaţia de desorbţie termică indirectă face astfel posibilă tratarea solurilor contaminate cu hidrogen sulfurat, HCH (Lindan), mercur şi PCB. Autonomia şi mobilitatea instalaţiei sunt de asemenea două avantaje evidente, astfel că prin montarea şi operarea acesteia în imediata vecinătate a zonelor contaminate se elimină transportul a mari cantităţi de soluri contaminate.

Despre importanţa temei şi a evenimentului în general, ne-a vorbit şi Daniela Agache, Prim Comisar al Comisariatului Judeţean Brăila – Garda Naţională de Mediu: „Am considerat trebuie să participe la o astfel de dezbatere, de prezentare de instalaţii, toţi colegii mei. Efectele unei astfel de instalaţii, cel puţin cea de desorbţie termică directă, şi modul cum s-a lucrat la unul dintre bataluri, în speţă la cel de la Opriseneşti pe care l-am văzut, sunt de mare interes. Cea de-a doua instalaţie prezentată, cea de desorbţie termică indirectă este o instalaţie de viitor mai ales că prin controalele pe care le efectuăm descoperim că mai sunt transformatoare cu PCB, dar şi mulţi alţi poluanţi. Cred că trebuie ştiut că pe teritoriul României există astfel de instalaţii, dar mai ales trebuie să vedem care sunt standardele şi performanţele lor”. Având în vedere faptul că această instalaţie este unică în ţară şi fluxul de deşeuri către Brăila ar putea reprezenta o problemă,  doamna Prim Comisar ne-a asigurat că „tot ce înseamnă activitate desfăşurată de SETCAR  pe platforma proprie este atent monitorizată şi nu cred că se poate ivi vreo problemă atât timp cât au demonstrat seriozitate de-a lungul timpului”.

„La noi în ţară problema decontaminării solului este destul de recentă şi sunt puţine amplasamente în care să se fi aplicat o tehnlogie de depoluare a acestuia. De aceea consider că tehnologia prezentată de SETCAR are 100% sanşe de reuşită, mai ales în cazul amplasamentelor care se cumpără sau se vând. Conform legii mediului, acestea trebuie predate în starea în care erau înainte de a fi exploatate. În concluzie, această tehnologie are şanse mari de reuşită şi fiind în România şi costurile vor fi reduse”, a precizat dr. Mihai Lesnic, Consilierul Directorului General al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare
pentru Mediu – ICIM Bucureşti. Chiar dacă tehnologia este de ultima generaţie şi de cele mai multe ori România nu reuşeşte să acceseze bani europeni, domnul Consilier este optimist şi consideră că există resurse pentru finanţarea investiţiilor, o parte pot fi constituite chiar de Fondul pentru Mediu. De asemenea sunt şi fondurile internaţionale. De exemplu, recent SETCAR a fost implicat într-un proiect finanţat de G.E.F., prin Organizaţia
pentru Dezvoltare Industrială a Naţiunilor Unite (UNIDO)”.

 

 

Dintre lucrările importante de depoluare a amplasamentelor industriale realizate de SETCAR amintim:

  • Depoluare Combinat Fibre Artificiale Brăila – 2000;
  • Depoluare Secţie Cromare Segmenţi şi Secţie Motor, Dacia Automobile Group Renault – 2005–2006;
  • Depoluare Secţie Vopsitorie, Ford România S.A. Craiova – 2008;
  • Depoluare Depozite sulfură de carbon, Cuprom S.A. Baia Mare – 2005;
  • Depoluare Uzina Laminoare de compuşi bifenil-policlorurati (PCB), ArcelorMittal Galaţi – 2007–2008;
  • Depoluare Combinat Fibre Artificiale Suceava – 2007;
  • Depoluare active ale Electromagnetica Bucureşti, Doljchim Craiova, Mecanică Fină Bucureşti, Nuclearelectrica Cernavodă, ArcelorMittal Galaţi, Solventul Timişoara;
  • Eliminare deşeuri HCH – DN1 – Autostrada Braşov–Cluj–Borş, secţiune 2B, C.N.A.D.N.R. – 2009–2011;
  • Ecologizare bataluri cu deşeuri petroliere, OMV–Petrom – 2009–2011;
  • Decontaminare şi dezafectare parcuri de rezervoare de carburanţi, Ford România S.A. Craiova – 2010–2011;
  • Dezafectare si decontaminare linie zincare, Dacia Automobile Group Renault – 2010–2011;
  • Dezafectare şi decontaminare secţie galvanizare, ArcelorMittal Galaţi – 2010–2011;
  • Decontaminare transformatoare cu ulei cu conţinut de PCB la punctele de lucru ale beneficiarului, cu ajutorul instalaţiei mobile specializate, OMV–Petrom – 2010;

Activităţi de mediu realizate în Albania, Grecia, Serbia, Muntenegru.

Miercuri, 13 Iulie 2011 02:40

Din nou sancţiuni…

Scris de

Stimaţi cetăţeni, care luati decizii, ce părere aveţi de faptul că, deşi până la data de 26 decembrie 2010 Directiva 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal ar fi trebuit introdusă în legislaţia naţională, nici până la acest moment nu se ştie încă în ce stadiu se află?

Pentru toate aceste întârzieri de transpunere, Uniunea Europeană are o singură măsură – INFRIGEMENT- în traducere liberă plata unei amenzi zilnice de sute de mii de euro de către statul roman, adică de fiecare dintre noi.

Acesta este un exemplu de informaţie care trebuie să fie văzut şi pe hârtia de ziar. Îmi doresc tare mult, acum la început de drum, să cred că nu sunt singura care gândeşte aşa şi că alături de mine vor fi toţi cei care iubesc mediul, indiferent de poziţia socială sau de culoarea politică. Şi sunt sinceră când vă spun că eu mai cred că toţi cei care iau decizii pot face şi lucruri bune.

Vă promit că dincolo de toate problemele vom afla şi deciziile bune şi că voi spune cu aceeaşi tărie toate aceste lucruri.

 

Un centru de colectare DEEE este un serviciu destinat comunităţii, un spaţiu amenajat conform standardelor europene, pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice într-un mod organizat şi în condiţii de deplină siguranţă, cu respectarea normelor de mediu.

„Legislaţia impune existenţa unui centru de colectare a DEEE-urilor la un număr de 50.000 locuitori, dar nu mai puţin de unul în fiecare localitate. Noul nostru proiect vine în sprijinul autorităţilor, prin oferirea unor soluţii de colectare a DEEE-urilor la standarde europene, având în vedere atingerea cotei impuse de către Uniunea Europeană, şi anume 4 kg DEEE-uri colectate anual pe cap de locuitor, şi nu în ultimul rând protejarea mediului înconjurător”, a declarat Liviu Popeneciu, Preşedinte Asociaţiei Române pentru Reciclare RoRec.

Constantin Hogea, Primarul Municipiului Tulcea a punctat importanţa acordată de tulceni înfiinţării primului centru de colectare a DEEE-urilor. „Suntem onoraţi să fim primii care deschid Reţeaua Naţională RoRec a Centrelor de Colectare, grija faţă de mediul înconjurător fiind una dintre priorităţile noastre. Locuitorii judeţului Tulcea au acum o soluţie la îndemână pentru colectarea la standarde europene a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice”, a adăugat Constantin Hogea, Primar Tulcea.

De ce a fost ales Municipiul Tulcea, ca primă locaţie pentru Reţeaua Naţională RoRec a Centrelor de Colectare DEEE ne-a explicat Trifon Belacurencu, senator. „Nu este întâmplător că inaugurăm la Tulcea un centru de colectare a DEEE-urilor cu implicarea Asociaţiei RoRec pentru că de la un an la altul, în acest municipiu, grija faţă de toate tipurile de deşeuri este mai mare, atât din partea autorităţilor, cât şi din partea cetăţenilor”.

Prin înfiinţarea Reţelei Naţionale RoRec a Centrelor de Colectare DEEE, realizate în parteneriat cu primăriile, se doreşte crearea unei infrastructuri coerente de colectare a DEEE, la nivel naţional.

În acest context, Trifon Belacurencu a accentuat necesitatea introducerii DEEE-urilor într-un cadru legislativ bine reglementat. „Apreciez că Guvernul României a venit în faţa Parlamentului cu un proiect de lege privind regimul deşeurilor şi vreau să mulţumesc atât reprezentanţilor Asociaţiei RoRec, cât şi celor care operează în domeniu, pentru sprijinul oferit Comisiei Administraţiei de pe lângă Senatul României, de a amenda această lege cu câteva elemente care sunt foarte importante şi de menţionat este că unul dintre acestea face referire la DEEE-uri. Astfel, am propus să amendăm articolul 17 din acest proiect de lege care prevede că autorităţile publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să  asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri – hârtie, metal, plastic şi sticlă, la care am adăugat şi echipamentele electrice şi electronice.

Deşeurile electrice sunt puţine comparativ cu celelalte deşeuri menajere. Într-o statistică europeană, electricele, ca deşeuri, nu ocupă decât 5% din totalul cantităţilor generate de o comunitate. Multe dintre deşeurile electrice sunt toxice, dar mai este un element important referitor la deşeurile electrice – acestea conţin elemente valoroase, materiale care corect recuperate, pot fi reintroduse în circuitul economic  devenind materii prime secundare.

Liviu Popeneciu a explicat ce se întâmplă după colectarea deşeurilor electrice şi electronice. „DEEE-urile colectate sunt transportate pentru a fi reciclate la Fabrica de Reciclat Green Wee Buzău, care are cele mai recente tehnologii. Deşeurile corect reciclate pot fi reintroduse în circuitul economic până la 93% sub formă de materii prime secundare”.

România produce anual circa 80.000 de tone de deşeuri electrice şi electronice, iar în prezent mai puţin de 30% dintre acestea sunt preluate pentru reciclare.

România are stabilită o ţintă de 84.000 tone de deşeuri electronice si electrocasnice reciclate pe an. „În realitate, anul trecut în România s-au strâns 15-20 de mii de tone de deşeuri" a declarat Marius Costache, manager general al fabricii de reciclare a DEEE-urilor din Buzău, GreenWEEE.

Necesitatea minicolectelor pentru DEEE-uri

Centrele de colectare sunt necesare, dar nu pot asigura colectarea celor 4 kg DEEE-uri/cap de locuitor, ceea ce înseamnă peste 80.000 de tone pe an pentru România.

„Dacă centrul de colectare nu generează acţiuni periodice cu populaţia nu se va produce un flux al DEEE-urilor. Cetăţenii trebuie atraşi într-un proces de conştientizare a necesităţii procesului de colectare şi reciclare a deşeurilor electrice şi electronice. În acest sens am organizat şi o acţiune de minicolectă la Tulcea în urma căreia au fost centralizate 1.500 kg DEEE-uri”, a afirmat Liviu Popeneciu.

Tulcenii au fost răsplătiţi pentru participarea la acţiunea de colectare a DEEE-urilor cu 20 de premii, oferite în cadrul unei tombole organizate de RoRec. Evenimentul  de la Tulcea a fost finalizat cu un concert susţinut de grupul folk Pasărea Colibri.

Acţiunilor de colectare a DEEE-urilor, demarate de RoRec anul trecut au înregistrat rezultate progresive, susţine preşedintele RoRec. „Cantităţile unei minicolecte au plecat de la 1 tonă şi au ajuns la 20 de tone în oraşe mari, precum Timişoara, şi aceste rezultate demonstrează că noi am învăţat să interacţionăm mai bine cu populaţia şi că suportul autorităţilor locale în organizarea acestor activităţi de colectare este tot mai activ”.

Potrivit RoRec, în medie la o activitate de minicolectă a DEEE-urilor se strâng 7-8 tone de astfel de deşeuri.

RoRec şi-a propus pentru acest an să colecteze 5 tone de DEEE-uri în urma derulării acţiunilor de minicolectă.

Alte aspecte ale colectării DEEE-urilor au fost abordate de Constantin Hogea şi Liviu Popeneciu în interviurile acordate publicaţiei noastre.

 

În ultimii doi ani, piaţa certificatelor pentru dioxid de carbon s-a confruntat cu mai multe probleme, precum recomercializarea unor permise deja vândute, o escrocherie de tip phishing şi fraude cu taxa pe valoarea adaugată.

 

Etape şi scheme de acordare a certificatelor de carbon

Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (EU Emission Trading Scheme - EU ETS) s-a aplicat în prima fază pentru perioada 2005 - 2007, iar a doua fază a schemei se desfăşoară în perioada 2008 – 2012. Cea de-a treia etapă a schemei EU ETS va avea o durată de 8 ani, în intervalul 2013 - 2020.

Acordul de la Kyoto prevede, pentru ţările industrializate, o reducere a emisiilor poluante cu 5.2% în perioada 2008-2012 în comparaţie cu valorile emisiilor din 1990.

Recent, Comisia Europeană (CE) a anunţat că  aceste certificatele de emisii vor fi alocate cu titlu gratuit prin aplicarea aceloraşi reguli pentru toate statele membre, dar şi că începând cu 2013, majoritatea certificatelor alocate pentru instalaţiile EU ETS din sectorul energetic nu vor mai fi alocate cu titlu gratuit, ci urmând metoda licitaţiei.

Comisia Europeană a stabilit şi un calendar pentru analiza şi monitorizarea instalaţiilor EU ETS. Astfel, statele membre vor colecta datele de activitate necesare pentru fiecare instalaţie care este sub indicenţa sistemului de comercializate a certificatelor de emisie de pe teritoriul lor. Pe baza acestor date, vor fi calculate şi alocările preliminare de certificate alocate cu titlu gratuit pentru fiecare instalaţie EU ETS, pentru fiecare an până în 2020. Statele Membre UE au obligaţia de a transmite Comisiei Europene, până la 30 septembrie 2011, lista instalaţiilor de pe teritoriul care intră sub incidenţa schemei în perioada 2013-2020, precum şi numărul de certificate de emisii alocate fiecărei instalaţii, calculate conform regulilor adoptate de CE. Datele transmise de statele membre vor fi verificate de Comisie înainte ca acestea să calculeze alocările finale de certificate gratuite pentru fiecare instalaţie, iar acest proces urmează să fie finalizat în cursul anului 2012. Preţul unui certificat este evaluat la 20-40 euro, iar pentru perioada 2008 - 2012, plafonul european este 2,08 miliarde tone de emisii anual.

Pentru instalaţiile EU ETS din industrie şi cele care deservesc sistemele de încălzire, certificatele vor fi alocate gratuit pe baza unor indicatori de referinţă ambiţioşi (benchmarks). Instalaţiile industriale care îşi desfăşoară activitatea în limitele acestor indicatori de referinţă, fiind astfel cele mai eficiente, vor primi, în principiu, numărul de certificate de care au nevoie. Indicatorii de referinţă urmează să fie stabiliţi pentru fiecare produs în parte. În schimb, instalaţiile care nu îndeplinesc standardele UE vor avea la dispoziţie un anumit număr de certificate, mai puţine în comparaţie cu nevoile reale, fiind obligate fie să-şi reducă emisiile, fie să achiziţioneze certificate pentru a-şi acoperi excesul de emisii de gaze cu efect de seră.

Certificate sunt alocate companiilor gratuit până în 2012, după care va trebui să fie cumpărate de pe piaţă. Companiile care doresc să vândă certificatele în surplus pot fie să apeleze la serviciile unui broker de la o companie specializată în domeniu, fie se pot înregistra pe bursa Bluenext de la Paris (membru al NYSE).

 

 

România a pierdut startul!

În baza sistemului de alocare a certificatelor, România a primit pentru perioada 2008-2012 aproximativ 350 de milioane de astfel de instrumente financiare, reprezentând aproape 70 de milioane de certificate anual. Valoarea unui certificat de carbon este variabilă, instrumentele financiare fiind tranzacţionate doar pe 4 burse internaţionale. România nu a reuşit să vândă surplusul de 300 de milioane de certificate de emisii de dioxid de carbon, în urma cărora ar fi putut intra în conturile României aproximativ 3 miliarde de euro. În urmă cu doi ani nu exista legislaţia necesară, iar în prezent este mult mai greu de găsit state dispuse să cumpere certificate româneşti. Nici valoarea lor nu mai este aceeaşi, reducându-se la jumătate faţă de perioada 2009-2010. Dacă vor fi vândute anul acesta, România nu ar mai putea obţine decât 1,5 miliarde de euro, iar în cazul în care valorificarea certificatelor nu va fi făcută până în 2012 există posibilitatea să nu se obţină niciun ban.

România poartă din vara anului trecut negocieri cu companii din ţări care nu şi-au îndeplinit obligaţiile din protocolul de la Kyoto, dar, până în prezent, nu s-a concretizat niciuna din aceste negocieri.

Marile companiile poluatoare au departamente interne pentru tranzacţionarea de credite de carbon, iar cele care nu au astfel de departamente lucrează în special cu băncile, care sunt şi principalii concurenţi ai firmelor de profil. Aceşti mari poluatori au primit cam 70% din creditele de carbon alocate României, fiind în special vorba de companii din metalurgie (precum ArcelorMittal, Alro), complexele energetice din Craiova, companiile de utilităţi, rafinăriile şi în general producătorii de energie. România este prima ţară din Europa care clasifică certificatele de emisii de carbon drept valori mobiliare, putând fi tranzacţionate liber pe piaţa de capital.       Tranzacţionarea certificatelor de carbon pe piaţa de capital nu afectează Planul Naţional de Alocare, ceea ce înseamnă, practic, că o termocentrală poate în continuare să vândă certificate de emisii către o altă termocentrală în mod direct. La comercializarea ca valori mobiliare, diferenţa constă în scutirea de TVA. Potrivit avizului aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), prestarea serviciilor şi activităţilor de investiţii financiare având ca obiect certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se vor desfăşura exclusiv prin brokeri autorizaţi, aceştia sunt 38 la număr.

În funcţie de numărul de certificate alocate pentru perioada 2008 -2012, cei mai mari poluatori din România sunt Arcelor Mittal Steel Galaţi, Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Rovinari, Electrocentrale Deva, Complexul Energetic Craiova-Isalniţa, RAAN Sucursala Romag Termo, Lafarge Medgidia, Arpechim Piteşti.

Cea mai accesibilă modalitate prin care o persoană fizică poate investi în certificatele de CO2 este reprezentantă de contractele futures pe aceste instrumente de la Bursa din Sibiu. De asemenea, o altă modalitate este tranzacţionarea prin brokeri români care sunt membri ai bursei BlueNext. În prezent, două case de brokeraj pot tranzacţiona direct pe cea mai mare piaţă energetică la nivel global, Vienna Investment Trust şi BT Securities.

Prin Bursa Română de Mărfuri (BRM), companiile pot tranzacţiona certificate de emisii cu efect de sera (EUA) şi certificate de emisii certificate (CER), dar pot şi preschimba EUA în CER.

 

 

Preţul certificatelor de carbon

Potrivit unui document al autorităţilor de la Bruxelles, Uniunea Europeană ar putea dubla preţul emisiilor de carbon în următorii 20 de ani, pentru a reduce poluarea. Astfel, costul unui certificat de emisii ar putea creşte la 36 de euro până în 2030 şi ar urma să ajungă la 50 de euro până în 2050.

 

Datele statistice indică faptul că cei mai fierbinţi 11 ani din ultimii 125 de ani au fost după anul 1990, anul 2005 fiind considerat cel mai cald. Aceste creşteri ale temperaturii medii anuale sunt cauzate în primul rând de emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din activităţile umane. Emisiile antropogene globale anuale de CO2 aproape că s-au triplat în perioada 1960 – 2002, înregistrând o creştere cu cca 33% faţă de anul 1987.

Pentru acest secol se preconizează o creştere a temperaturii medii anuale cu 1,4 – 5,80C (http://www.energy.eu/publications/KH7807164ENC_002.pdf).

În contextul utilizat de cel de-al „4-lea Raport Global de Evaluare a Schimbărilor Climatice (AR4), schimbările climatice sunt definite ca: „ orice modificări în climat de-a lungul timpului, apărute fie datorită variabilităţii naturale fie ca rezultat al activităţii umane” iar adaptabilitatea este descrisă ca „acomodarea în sistemele naturale sau antropice ca răspuns la stimulii climatici actuali sau de perspectivă precum şi la efectele acestora” (http://www.ipcc.ch/).

La nivel naţional, au fost elaborate: Strategia Naţională privind Schimbările Climatice (SNSC), precum şi Planul Naţional de Acţiune privind Schimbările Climatice (PNASC). Pe baza acestor două documente a fost emis Planul Naţional pentru Adaptarea la efectele schimbărilor climatice (PNAd).

Surse de emisii şi principalele gaze cu efect de seră

Gazele responsabile de fenomenul de încălzire globală sunt reglementate de Protocolul de la Kyoto la Convenţia - cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, cu scopul reducerii lor în contextul asigurării dezvoltării durabile a mediului.

În urma ratificării prin Legea nr. 3/02.02.2001 a Protocolului de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, România s-a angajat să respecte prevederile acestuia referitoare la limitarea cantitativă şi reducerea emisiilor de gaze care determină efectul de seră.

Emisii de GES în Romania şi în judeţul Maramureş

Emisiile de GES în România, în anul 2008, totalizau 145 milioane tone CO2 echivalent, fiind mai reduse cu aproximativ 38% decât ţinta de la Kyoto stabilită pentru ţara noastră.

In anul 2010, emisia de GES în judeţul Maramureş a fost de 0,79 milioane tone CO2 echivalent (aprox. 0,5% raportat la emisia GES din România în anul 2008).

În judeţul Maramureş, ponderea cea mai ridicată din volumul total de emisii GES o deţine CO2 (74,6%), urmat de CH4 (23,7%) şi N2O (1,7%), iar sursele responsabile de aceste emisii sunt: sectorul industrial (18,6%), traficul rutier (39,1%), arderile neindustriale (19,3%) şi altele - tratarea şi depozitarea deşeurilor, distribuţia combustibilului, agricultura (23%) (fig. 2.1.2).

Previziunile pentru România cuprinse în Ghidul privind adaptarea la schimbările climatice, indică o creştere a temperaturii medii anuale faţă de perioada 1980-1990 similare întregii Europe, astfel (fig. 2.1.3):

  • între 0,50C şi 1,50C pentru perioada 2020-2029;
  • între 2,00C şi 5,00C pentru intervalul 2090-2099.

Peste 90% din modele climatice prognozează pentru perioada 2090-2099 secete pronunţate în timpul verii, în special în sud şi sud-est (cu abateri negative faţă de perioada 1980-1990 mai mari de 20%) (Ghidul privind adaptarea la schimbările climatice).

  1. Zone forestiere majore ale lumii

În ultimii 300 de ani, arealele forestiere au fost reduse cu mai mult de 50%, iar în prezent suprafaţa totală forestieră a lumii reprezintă 3.952.026.000 ha (Chomitz et al., 2006; Strategic framework for forests and climate change).

 

Cele mai întinse suprafeţe forestiere se înregistrează în Europa (1.001.394.000 ha), America de Sud (831.540.000 ha), urmate de America de Nord şi Centrală (705.849.000 ha), Africa Centrală (635.412.000), Asia (571.577.000) şi Oceania (206.254.000 ha) (fig. 3.1).

 

3.1. Regimul forestier în România

Conform informaţiilor cuprinse în Programul Naţional de Împădurire (http://www.mmediu.ro/paduri/paduri.htm), fondul forestier din România ocupa în anul 2009, o suprafaţă de 6,496 mil. ha (27,3% din teritoriul ţării), deţinând locul 13 la nivel European, respectiv locul 10 ca suprafaţă de pădure raportată la numărul de locuitori (0,30 ha/loc.)

Din suprafaţa totală a fondului forestier din România, arealul efectiv acoperit de pădure era în anul 2009 de 6.335 mil. ha, restul de 0-.161 mil. ha fiind destinat altor întrebuinţări conexe cu silvicultura (fig. 3.1.1).

Reducerea emisiilor de CO2 axată pe managementul durabil al pădurilor

Conform datelor furnizate de literatura de specialitate, reducerea emisiilor de CO2 trebuie abordată la un nivel mult mai elaborat şi axat pe direcţii de acţiune bine conturate. Astfel, a fost concepută o abordare dihotomică (reducere şi adaptare) a acestei probleme cuprinsă în Managementul durabil al pădurilor. Aşadar, viziunea exprimată de acest document se axează pe două direcţii fundamentale de intercondiţionare a schimbărilor climatice şi a măsurilor de reducere a acestora: reducerea propriu-zisă de către mediul silvic a emisiilor de GES şi măsuri de adaptare a pădurilor la schimbările climatice (fig. 5.1).

Astfel, prima direcţie de abordare (reducerea emisiilor) urmăreşte în primul rând procesele de reţinere şi conservare a carbonului precum şi de dezvoltare şi protejare a fondului forestier pentru a-i creşte capacitatea de absorbţie a CO2.

Cea de-a doua axă se referă în primul rând la potenţarea capacităţii de adaptare a pădurilor la schimbările climatice prin aplicarea unor politici şi măsuri de consolidare a capacităţii pădurilor pe baza capacităţii lor de regenerare şi diversificare genetică.

In PNASC, sunt cuprinse o serie de politici şi măsuri privind modalităţile de reţinere a carbonului de către mediile silvice, şi anume:

  • Conservarea carbonului – procedeu prin care se urmăreşte conservarea bazinelor existente de carbon prin practici precum dezvoltarea rezervei de păduri, reducerea defrişărilor, gestionarea pădurilor, acţiuni de recoltare alternative, protecţie împotriva incendiilor şi dăunătorilor.
  • Sechestrarea carbonului – metodă prin care se vizează extinderea depozitării carbonului prin activităţi de împădurire, reîmpădurire, agro-silvicultură, stimularea regenerării naturale, replantarea terenurilor degradate, tehnici de lucrare a pământului şi alte practici agricole de creştere a cantităţii de carbon din sol şi management al produselor forestiere pentru prelungirea duratei de existenţă utilă.

 

Măsuri de accentuare a adaptabilităţii zonelor forestiere la schimbările climatice

De-a lungul timpului semnalele ridicate de impactul modificărilor în regimul termic atmosferic asupra siguranţei dezvoltării mediilor silvice, au atras o serie de acţiuni menite să întărească capacitatea ecosistemelor silvice de a face faţă noilor provocări. Astfel, în contextul politicilor internaţionale, pe plan naţional au fost elaborate o serii de programe şi strategii menite să asigure acest deziderat.

În documentele strategice în domeniu sunt prevăzute o serie de obiective ce vor îmbunătăţi capacitatea de absorbţie a CO2 din România:

  • Asigurarea integrităţii şi dezvoltării suprafeţelor împădurite precum şi extinderea suprafeţei acoperite de vegetaţie forestieră;
  • Extinderea suprafeţelor împădurite şi a altor categorii de vegetaţie forestieră, inclusiv pe terenuri degradate, în afara fondului forestier;
  • Susţinerea creării plantaţiilor forestiere pe terenuri scoase din circuitul agricol, în conformitate cu cerinţele agriculturii durabile;
  • Susţinerea acţiunilor de creare a perdelelor forestiere şi a altor categorii de plantaţii forestiere, în afara fondului forestier;
  • Dezvoltarea de sisteme pentru monitorizarea şi controlul evoluţiei stării pădurilor, care vor furniza date pentru stabilirea şi aplicarea de măsuri corespunzătoare de protecţie;
  • Dezvoltarea unui program naţional de reciclare a hârtiei este vitală atât pentru păduri cât şi pentru menţinerea pe termen lung a industriei hârtiei şi celulozei.

Măsurile cuprinse în Ghidul privind adaptarea la schimbările climatice prevăd plantarea de specii ce vor beneficia de noile condiţii de mediu şi vor realiza acumulări superioare de biomasă totală, astfel:

  • Pentru zona de dealuri înalte şi zona montană joasă, se recomandă fagul de altitudine, pentru care acumularea de biomasă poate atinge 30%-40% în plus faţă de acumularea ce s-ar realiza în condiţii obişnuite de mediu;
  • În cazul unor schimbări climatice severe, Giurgiu V. (2010) recomandă promovarea speciilor xerofite în zona forestieră de câmpie, a unor specii mezoxerofite în etajul gorunetelor, a gorunilor în etajul făgetelor, în proporţie mai mare a fagului în etajul amestecurilor de fag cu răşinoase, a fagului şi a bradului în partea inferioară a molidişurilor, a molidului în subalpin, a zâmbrului şi a jneapănului în partea inferioară a zonei alpine.

 

Creşterea temperaturii medii anuale pe plan global a atras atenţia şi îngrijorarea factorilor politici şi decizionali din întreaga lume prin implicaţiile pe care le are în regimul termic al Planetei şi mai ales prin consecinţele asupra altor medii responsabile de menţinerea vieţii pe Terra.

Se impune necesitatea implementării unor politici şi măsuri pentru prevenirea declinului vegetaţiei forestiere şi adaptarea ecosistemelor forestiere la noile condiţii climatice anticipate de modelele atmosferice de circulaţie generală.

Pagina 154 din 155

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: