În ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare de oameni au început să urmărească ceea ce se întâmplă cu planeta noastră - secete istorice, creșterea nivelului mărilor, inundații masive - și au conștientizat, în sfârșit, că activitatea umană duce la schimbări climatice rapide. Însă ghici ce? Exxon (în prezent ExxonMobil) avea o bănuială despre acest lucru încă din 1978.

Până la începutul anilor 1980, oamenii de știință de la Exxon aveau mai mult decât o bănuială. Nu numai că au înțeles știința din spatele schimbărilor climatice, dar au și recunoscut rolul companiei în producerea fenomenului. Recunoscând efectele potențiale ca fiind ”catastrofice” pentru o mare parte din populație, i-au îndemnat pe șefii Exxon să ia măsuri. În schimb, aceștia au îngropat adevărul.

Ar putea fi însă și o luminiță la capătul tunelului: investigația recentă care a arătat minciuna Exxon poate duce la începerea acțiunilor pentru lupta contra schimbărilor climatice. Revelații similare despre industria de tutun - lucruri pe care marile companii de țigarete le știau - au transformat peisajul sănătății publice.

În 1996, o serie de procese au forțat companiile de tutun să facă publice milioane de documente interne, care au confirmat ceea ce suspectaseră de mult timp militanții pentru sănătate și opinia publică: încă din 1950, industria cunoștea faptul că nicotina dădea dependență și că țigările duc la cancer. Însă, pentru a-și păstra interesele, Big Tobacco (n.r. termen peiorativ referitor la industria producătoare de tutun) a indus intenționat publicul în eroare, făcând tot ce i-a stat în putință pentru a aduce îndoială asupra rezultatelor cercetărilor, despre care știa că sunt reale. Astfel de tactici i-au permis industriei să întârzie cu mai bine de 50 de ani o legislație care ar fi putut să salveze milioane de vieți în fiecare an.

Totuși, după aceste revelații, a devenit clar faptul că industria de tutun era o forță răuvoitoare care nu aparținea procesului de realizare a unor politici în domeniu. Odată ce Big Tobacco a dispărut din peisaj și odată ce au obținut dovezi ale efectelor reale ale consumului de tutun, militanții pentru sănătate au putut forța guvernele să acționeze.

În 2003, liderii lumii au fost de acord cu Convenția Cadru pentru Controlul Tutunului (Framework Convention on Tobacco Control - FCTC), negociată sub auspiciile Organizației Mondiale a Sănătății. În prezent, tratatul acoperă 90% din populația globului și a contribuit la o scădere semnificativă a vânzărilor pentru corporațiile producătoare de tutun. În timp, va salva sute de milioane de vieți (și va economisi sume enorme din bugetele de sănătate ale guvernelor).

Este clar că Bil Oil (n.r. termen peiorativ referitor la industria producătoare de petrol) a urmat aceiași pași ca Big Tobacco. În 1997, la aproape 20 de ani de când a început să studieze schimbările climatice, și-a anulat cercetările, pretinzând că știința climatică era ”departe de a fi clară” și că nu ”sprijinea împuternicirile de tăiere în consumul de energie”.

Dincolo de a-și suprima propriile descoperiri ExxonMobil (și egalii săi) au fondat și promovat știință falsă și i-au atacat pe cercetătorii care avertizau cu privire la dezastrul climatic inevitabil. Abordarea companiilor de combustibili fosili a fost atât de eficientă încât presa începe abia acum să recunoască rolul pe care industria l-a jucat în crearea - aproape din neant - a așa-zisei ”dezbateri climatice”.

Însă poate că cel mai mare succes Big Oil a fost diminuarea voinței politice de a implementa reguli potrivite. Chiar și după ce comunitatea internațională a adoptat Convenția Cadru a ONU pentru Schimbări Climatice (United Nations Framework Convention on Climate Change --- UNFCCC) în 1992, industria producătoare de combustibili fosili a reușit să blocheze progresul până la punctul în care, dacă măsuri serioase nu vor fi luate în curând, întregul proces ar putea fi distrus.

În Europa, Royal Dutch Shell a făcut lobby pentru a diminua eforturile Uniunii Europene astfel încât acum nu există ținte pentru energie regenerabilă sau eficiență energetică în țările individuale. Compania chiar a trimis o scrisoare președintelui Comisiei Europene, susținând că ”gazul este bun pentru Europa”. Shell și alte companii petroliere promit acum să aibă rol de ”sfătuitori” pentru guverne în abordarea problemelor schimbărilor climatice.

La fel cum documentele din industria tutunului au scos-o din procesele de realizare a politicilor, investigația Exxon ar trebui să forțeze liderii lumii să elimine industria producătoare de combustibili fosili din eforturile de rezolvare a crizei climatice. Nicio politică nu poate reuși dacă cei care o creează pariază pe eșecul său.

Punctul de cotitură pentru politicile de sănătate publică legate de industria tutunului a sosit când depravarea industriei a devenit incontestabilă. Acum a sosit acel moment pentru mișcarea climatică. Nu putem spera pur și simplu că industria producătoare de combustibili fosili își va schimba strategia. Ca o alianță de grupuri pentru drepturile omului, activiști de mediu și susținători ai contabilității companiilor, trebuie să eliminăm industria din procesul de creare a politicilor.

Oamenii de știință de la Exxon au avut dreptate: efectele schimbărilor climatice sunt catastrofice pentru multe comunități. Când atât de multe vieți sunt în pericol, iar dovezile amenințării sunt atât de clare, Big Oil, la fel ca Big Tobacco înaintea sa, ar trebui tratat ca ceea ce este: Big Trouble (n.r. Mare Necaz).

Material realizat de:

Kelle Louaillier, președinte al Corporate Accountability International

Bill McKibben, savant în științe de mediu la Colegiul Middlebury și membru al Academiei Americane de Arte și Științe, cofondator al 350.org

Publicat în Eco News

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: