• Web IMM
  • Web Ecoatitudine
Marți, 27 Februarie 2018 12:30

În 27 februarie, Ziua Internaţională a Ursului Polar. Legendele marelui alb.

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În 27 februarie, Ziua Internaţională a Ursului Polar. Legendele marelui alb

 

Ana Mihalcea

 

Ursul polar, cel mai mare prădător de pe pământ, nu se poate salva singur. Dacă acum, în lume, există 20 – 25.000 de exemplare, până în 2050, din cauza topirii gheții, numărul lor se poate reduce de trei ori. Ziua Internaţională a Ursului Polar doreşte să atragă atenţia asupra acestei realităţi, să educe populaţiile şi să popularizeze Acordul Internațional privind conservarea urşilor polari și habitatului acestora.

Să reducem emisiile de dioxid de carbon, să reciclăm, să învăţăm copiii importanţa responsabilităţii faţă de mediu! Acestea sunt scopurile organizaţiilor înfiinţate în toată lumea, a grădinilor zoologice şi a zonelor protejate. Cel mai de temut duşman al ursului polar este omul, care îl vânează pentru grăsimea abundentă, blană şi carne.

Potrivit World Wildlife Fund, ursul polar este un important indicator al sănătăţii ecosistemului arctic. Urșii polari sunt studiaţi pentru a înțelege ce se întamplă de-a lungul acestor regiuni, pentru că dispariţia urșilor polari este de multe ori un semn că ceva este în neregulă cu ecosistemul marin arctic.

Ursus maritimus, ursul de mare, ursul gheţurilor, Nanuq, ursul alb, lordul Arcticii, bătrânul cu mantie albă sunt câteva dintre denumirile sub care este întâlnit în lucrări ştiinţifice, legende şi diferite culturi şi tradiţii.

Pentru inuiţi ursul polar este Nanuq, un animal demn de respect, întâlnit în poezie drept Pihoqahiak, cel mereu rătăcitor. Dintre toate animalele vânate în mod tradițional, Nanuq era cel mai prețuit, iar vânătorii îl considerau un mare şi puternic înţelept. Aproape un om. Ei îi expuneau blana la loc de cinste, timp de câteva zile, în locuinţele lor.

În unele zone arctice, indigenii îl consideră un mijloc de subzistenţă şi parte a culturii străvechi. Acum, vânătoarea este atent reglementată.

În comunitățile indigene, carnea de urs se mănâncă, iar blana este folosită la confecţionarea pantalonilor şi a încălţărilor. Ficatul este singura parte din animal care este aruncată, datorită toxinelor.

În limba rusă este „beliy medved”, ursul alb, iar în Norvegia şi Danemarca, „isbjorn”, ursul gheţurilor.

Poeții nordici îl descriu ca pe un cerb mare şi alb, spaima focilor, călător pe aisberguri şi duşman al balenelor. Ei spun că un urs polar are puterea a 12 oameni și spiritul a 11.

În estul Groenlandei, ursul polar este cunoscut sub numele de Tornasuk, stăpânul spiritelor.

Laponii refuză să îi pronunţe numele, de teamă să nu îi aducă o ofensă. În schimb, ei îl numesc „câine lui Dumnezeu” sau bătrânul cu mantie de blană.

Legenda spune că în cazul în care un urs polar a fost tratat în mod corespunzător după moarte, al ar împărtăși vestea şi altor urși, astfel încât aceştia s-ar lăsa ucişi de acel vânător.

Alte legende spun că urşii albi au mers cândva în două picioare, au locuit în igluuri şi aveau darul vorbirii.

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: