Infomediu Europa

Infomediu Europa

Joi, 14 Ianuarie 2016 11:29

UPCOMING ICM EVENTS

15th International Electronics Recycling Congress IERC 2016

January 19 – 22, 2016, Salzburg, Austria

 

16th International Automobile Recycling Congress IARC 2016

March 16 – 18, 2016, Berlin, Germany

 

21st International Congress for Battery Recycling ICBR 2016

September 14 – 16, 2016, Antwerp, Belgium

 

For more information and graphic material please contact:
ICM AG
Susann Schmid
Schwaderhof 7
5708 Birrwil, Switzerland
Phone: +41 62 785 10 00
Fax:        +41 62 785 10 05
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
www.icm.ch
Joi, 14 Ianuarie 2016 11:21

SUM 2016

Following the huge success of its second edition in 2014, which registered the participation of more than 200 delegates from 40 different countries worldwide, SUM 2016 – 3rd Symposium on Urban Mining will be held in the suggestive former Monastery of Saint Augustine in Bergamo’s upper city, from 23rd to 25th May 2016. SUM 2016 will focus on the concept of Urban Mining and the need to look beyond separate collection and the current logic of consumers responsibility, resulting in an increased recovery of resources, better quality of the same, improved environmental protection, involvement of producer responsibility and lower costs for society.

The Symposium will last three days and will include oral sessions, a poster session and a technical tour at a real scale plant dealing with post-consumer plastic packaging.

The 15th International Electronics Recycling Congress IERC 2016 will take place from January 19 – 22, 2016 in Salzburg, Austria.

IERC 2016 is the recycling industry’s most important event, bringing together over 500 international experts: producers, recyclers, equipment manufacturers, recycling associations, standards bodies, NGOs, regulators and many more.

Topics of the conference:

  • Challenges of the Circular Economy
  • Reports on the recycling of precious and strategic metals
  • Staying profitable as products and markets change
  • Best available recycling technologies
  • Worldwide take-back schemes, quotas and challenges faced by OEMs
  • How do countries & electronics manufacturing companies close the recycling loop?
  • Which standards, compliance regulations and controls support the industry?
  • Business opportunities and models in emerging markets
  • Where is EPR in WEEE? Perspective of recyclers, consumers, OEMs and legislation

The program includes also Tool Box Talks and a Podium Discussion on “Circular Economy: Is it hype or mega trend?”

Experts discuss the challenges of battery recycling:

Battery recyclers adjusting to new material mix

Montreux, September 30, 2015: The battery recycling sector needs to adjust to the increasing volumes of lithium-ion batteries on the market. The number of lithium-ion batteries currently in use is constantly growing, particularly in the fields of electronics and electric mobility. This fact became evident last week in Montreux, Switzerland, where the international battery recycling industry came together at the International Congress for Battery Recycling ICBR 2015. During the two-day congress, more than 20 experts spoke on various topics to almost 200 participants. The congress was concluded on the third day with a workshop on the safe transportation of lithium batteries and a tour to the company Batrec Industrie AG in Wimmis.

Lithium-ion batteries were repeatedly the focus of many of the lectures. The high-performance batteries currently provide energy in particular for a host of mobile electronic devices such as smartphones and digital cameras. Last year, around 1.8 billion mobile telephones, 230 million tablets and 170 million notebooks were sold worldwide and the trend for the years to come points upwards. According to Christophe Pillot, CEO of the French market research institute Avicenne Energy, between 2010 and 2025, the demand for mobile telephones is forecast to rise by an average of 6 per cent per year.

Consequently, demand for lithium-ion batteries is also multiplying. Whereas in the year 2000, this type of battery provided 2 GWh of energy, the figure had already risen to 46 GWh by 2014, explained Pillot. Nevertheless, lead-acid batteries still account for the majority of market share by far and still comprised 90 per cent last year.

New trends in recycling

In future, lithium-ion batteries are likely to be used in even more fields of application. The experts in Montreux were confident that this type would become increasingly popular in the fields of electric mobility and industrial applications. Hartmut Stahl from the Institute of Applied Ecology predicted that by the year 2050, some 43.4 million vehicles on roads worldwide will be powered by lithium-ion batteries.

For the recycling industry, this means getting adjusted to a new mixture of materials going into the future. Therefore, several of the lectures held at the ICBR dealt with possible ways of optimising existing recycling processes. In addition, new trends in the recycling of lithium-ion batteries and alkaline batteries were presented. 

Last but not least, the collecting of waste batteries was another topic that aroused a great deal of interest. Take-back systems such as GRS in Germany, BatteryPack in the UK, Inobat in Switzerland and JBRC in Japan took the opportunity to present their systems and strategies at the ICBR. Inobat seems to be a particularly successful system. The organisation currently boasts a collection rate of 71.4 per cent, which is expected to be even higher in the future. In fact, the Swiss Federal Office for the Environment is targeting an 80 per cent collection rate.

That is really good news for Swiss battery recycling companies such as Batrec Industrie, as efficient collecting is the prerequisite for successful recycling. How much of this volume actually ends up being recycled is a financial question, explained Batrec CEO Dieter Offenthaler at the conference in Montreux. Technically speaking, a great deal is possible, but recycling processes need to be profitable as well. The crucial question, therefore, is how much the Swiss are prepared to pay for recycling.

 

For more information and graphic material please contact:

 

ICM AG
Susann Schmid
Schwaderhof 7
5708 Birrwil, Switzerland
Tel: +41 62 785 10 00
Fax: +41 62 785 10 05
www.icm.ch

 

About ICM

 

ICM AG is an internationally leading congress organiser that specialises in the field of recycling. With four congresses each year, ICM covers major topics that impact the circular economy, primarily focusing on the recycling of electrical and electronic goods, end-of-life automobiles, and batteries. The congresses are held alternately in various countries of Europe, in North America, and in Asia. You can find an overview of ICM's upcoming congresses here.

Exciting opportunities for the recycling industry in Asia

The Electronics Recycling Asia 2015 conference, organised by the World Recycling Forum (WRF), took place in the scenic surroundings of the Shangri-La Hotel Singapore, where the presidents of China and Taiwan had shaken hands at the very same location just a few days earlier. Although the number of participants in the conference was slightly lower than in previous years, their quality was excellent, representing key stakeholders from the entire industry. In his opening speech, Roger Burri, CEO of Metal Depot Zurich AG and Co-Chairman of WRF, emphasised that the world of recycling is changing. For instance, the role of re-use is likely to become far more important in the future. Electronic products will have multiple lives, as we move from the recycling paradigm towards a re-use paradigm. The circular economy was naturally a central theme at the conference.

Demand for new technology

From a European perspective, the volume of e-waste in the Asian market is enormous. In China alone, approximately 230 million mobile phones are replaced annually. Despite a large proportion of them finding a second lease of life in the hands of another person, a huge number of handsets end up being recycled. While China is looking to become a leading player in e-waste handling, as its new WEEE legislation and the Chinese Circular Economy initiative indicate, the country still lacks the leading technology and skills needed to adequately process the waste. Likewise, India is changing its way of thinking about e-waste, as the country has meanwhile realised how many valuable resources it contains, giving European recycling technology vendors and researchers plenty to do on the Asian market in the years to come.

Collection and informal sector – major challenges

One of the key messages of the conference was that there are two major challenges in many of the emerging e-waste markets in the region. The first challenge relates to organising the collection of e-waste in the various countries. Nowadays, collection is typically handled by “a man and a bicycle” who collects e-waste door-to-door and then sells it on, typically to informal sector players. According to Venkatesha Murthy, CEO of Vans Chemistry, in most Asian countries, only 5 to 7 per cent of e-waste is collected within the formal system. Apart from collection, these door-to-door collectors also disassemble the electronic products, which, in turn, creates health problems.

Legislation needed

According to Murthy, e-waste in Asia is a gold mine. However, before recyclers get their hands on the gold, proper regulation is needed. For instance, there is no common definition for e-waste among Asian countries. Regulators are confused, they do not understand what e-waste is. Furthermore, e-waste is not a priority on their agenda because there are other fractions causing even bigger problems.

In India there has been a lot of discussion about e-waste and regulation, but little has happened. Murthy also points out that many of the most populated countries in the world do not have recycling fees for electronic waste. One interesting item of news was that China is now subsidising collection by paying a recycling fee to people who properly recycle their used mobile phones. However, there is some concern that this policy could lead to the illegal importation of used mobile phones from neighbouring countries.

Quest for precious metals

A key theme at the conference in Singapore was precious metals, and gold in particular. The message was that in order to make money with e-waste, you need to extract the gold it contains. Even though devices are getting smaller and the amount of metal per device is diminishing, the new mobile phones and tablets still contain high amounts of precious metals, including gold and silver. In general, demand for metals in electronics is increasing dramatically. E-waste is an excellent source of gold, as up to 98 per cent of the gold can be recovered in the recycling process. According to Murthy, “there is a gold mine in e-waste in Asia”. However, in order to recover the precious metals and rare earth elements, more advanced technology and processes are needed. Japan, Taiwan and Korea have a number of companies with this capability, but it is clear that greater capacity will be needed in Asia going forward. Apart from metals, there is also huge demand for secondary plastics in Asia.

Best available technology

Technologically, various combinations of mechanical treatment, hydrometallurgy and pyrometallurgy were presented at the conference and the accompanying exhibition. The search for green technologies and processes that use less energy and toxic chemicals is in progress. However, recycling e-waste is a complex process, and getting the best possible results requires more that just the latest equipment. For instance, we heard that although China has acquired state-of-the-art recycling technology from Europe, in some cases actual production results have not reached the expected levels. As mentioned by ECO Special Waste Management Pte Ltd. during the tour of its plant in Singapore, it takes time to find the right equipment for each process and to build a well-functioning system.

Go East, young Man!

In line with the words of American author Horace Greeley, one should encourage all the players in the electronics recycling industry to go to Asia. We are living in interesting times now, as China has its WEEE legislation in place and India is realising that used eletronics can be an asset, and not just waste. Not to mention all the other interesting markets in the region, such as our host country Singapore, which is starting to model its WEEE recycling system. An eye-opening example was a story that was told in the workshop focusing on electronics recycling in China: whereas in the past, Japan looked to China to take some of its e-waste, today it is the other way around and Japan is now asking China if it could spare some of its e-waste, as resource-poor Japan needs material for urban mining purposes.

For more information and graphic material please contact:

ICM AG
Ms Sibylle Wiederkehr

Schwaderhof 7
5708 Birrwil, Switzerland
Phone: +41 62 785 10 00
Fax:        +41 62 785 10 05

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

About ICM

ICM is an international leader in the organisation of conferences specialising in the fields of recycling cars, electronics and batteries. These waste streams have been among the world's fastest growing commodity markets for years.

ICM AG is a Swiss company which has organised conferences in Europe, North America and Asia since the year 2000. The company was founded by Jeanette Duttlinger. Her team consists of 15 employees who speak German, Swiss, English, Spanish, French, Italian, Russian, Finnish and Chinese.

www.icm.ch

Conform Registrului National OMG, publicat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în 2015 au fost cultivate în scop comercial doar 2,5 hectare de organisme modificate genetic (OMG) – respectiv cu porumbul MON810. Este vorba de un singur cultivator, o stațiune de cercetare din Săcuieni, jud. Neamț. În ciuda lobby-ului intens făcut de marile sindicate de fermieri și de Ministerul Agriculturii, împreună cu corporații ca Monsanto, Syngenta, Pioneer – fermierii români au renunțat complet la cultivarea de porumb modificat genetic.

În 1998, România a fost prima țară care a autorizat culturi modificate genetic, din Europa geografică. Între 1998 – 2007, România a cultivat oficial soia modificată genetic (MG), deținută de compania Monsanto. În 2006, suprafețele cu soia MG au înregistrat o suprafață de aproape 140.000 de hectare, un record încă nedepășit de nici o altă țară de pe continent.

Când România a devenit membră UE (în 2007), a fost forțată să schimbe politica OMG, înterzicând soia MG și autorizând automat doar ceea ce era autorizat la nivelul UE. Porumbul MG MON810 – singura plantă MG autorizată pentru cultivare comercială în UE – a fost inițial promovat că va avea producții mari, cu mari promisiuni față de fermieri. În anii care au urmat, fermierii români s-au confruntat în schimb cu o dezamăgire.

Productivitatea foarte scăzută a porumbului MON810 a determinat fermierii să renunțe la culturile modificate genetic. An după an, numărul cultivatorilor a scăzut. În 2015 niciun fermier nu a dorit să cultive porumb modificat genetic. Doar o stațiune de cercetare a cultivat 2,5 hectare în N-E țării.

Câmpurile de cercetare au regim diferit față de cele cultivate în scop comercial. România a autorizat câmpuri de cercetare OMG încă din 1998. Companii ca Monsanto, Pioneer, Limagrain, Euralis, Syngenta – au fost de-a lungul anilor printre principalii menținători au OMG-urilor cultivate pentru testare în aer liber. În 2015, câteva tipuri de porumb MG și un tip de pruni MG au fost cultivate / menținute, de diferite stațiuni de cercetare din țară.

Producătorul auto german a recunoscut că se face vinovat de instalarea la bordul a circa 11 miloane de automobile a unui software ilegal prin care a obţinut în mod fraudulos „note de trecere” privind emisiile poluante. Dincolo de criza de imagine a Volkswagen Group, cu vaste implicaţii economice şi politice, se ridică întrebări despre veridicitatea testelor care certifică emisiile poluante ale autovehiculelor şi despre cât de sinceră este industria auto când promite să devină mai prietenoasă cu mediul.

Departe de a se fi lămurit deplin în urma demisiei CEO-ului Martin Winterkorn, la 23 septembrie, criza prin care trece Volkswagen Group rivalizează la titlul de „ştirea anului” cu alte subiecte fierbinţi. O ştire de fapt divers, publicată de The Daily Mail, relevă impactul scandalului generat de încălcarea unor norme de mediu: Leonardo DiCaprio şi studiorile Paramount Pictures au achiziţionat drepturile de ecranizare a unei cărţi pe tema „Dieselgate” mai înainte ca aceasta să fi fost scrisă şi publicată.

La mijlocul lunii octombrie 2015, Volkswagen Group era pasibilă de o amendă de 18 miliarde de dolari în SUA, se confrunta cu pierderi de 33 de miliarde de euro pe bursele lumii şi se pregătea de cheltuirea a 6,5 miliarde de euro pentru a chema în service toate cele 11 milioane de autovehicule „culpabile”. De-a lungul anului 2016, software-ul prin care au fost măsluite rezultatele ce atestau respectarea normelor privind emisiile poluante va fi dezactivat.

Pe baza încrederii primite de la zeci de milioane de clienţi, compania germană s-a aflat, decenii la rând, într-o competiţie strânsă cu Toyota pentru locurile 1 și 2 în topul producătorilor auto mondiali. În următoarele luni, evoluţia vânzărilor Volkswagen va atesta dacă şi în ce măsură recunoaşterea vinovăţiei a atras „iertarea” clienţilor.

Până atunci, revista Nature atrage atenţia asupra chestiunii esenţiale care a declanşat scandalul: problemele legate de poluare ale motoarelor diesel. În 2014, în cadrul unui studiu efectuat la West Virginia University (WVU), a fost descoperit că modelele Volkswagen Jetta și Passat elimină „noxe” - dioxid de azot şi oxid nitric (prescurtate NOx) – în cantităţi de 10 până la 35-40 de ori mai mari decât normele admise în SUA.

Cercetătorii de la WVU nu se aşteptau la surprize neplăcute privind nerespectarea normelor, dar studiul lor s-a dovedit mai scrupulos decât alte demersuri similare. Echipa de cercetare crease echipamente care permiteau măsurarea nivelului noxelor şi în cazul maşinilor în mişcare, nu doar în condiţii de laborator. Pe mai multe tipuri de drumuri – şi mai ales în pantă şi la accelerări bruşte – volumul de noxe eliminate creştea substanţial faţă de datele din laborator.

Material realizat de Bogdan Munteanu, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Click aici pentru a citi continuarea materialului.

În ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare de oameni au început să urmărească ceea ce se întâmplă cu planeta noastră - secete istorice, creșterea nivelului mărilor, inundații masive - și au conștientizat, în sfârșit, că activitatea umană duce la schimbări climatice rapide. Însă ghici ce? Exxon (în prezent ExxonMobil) avea o bănuială despre acest lucru încă din 1978.

Până la începutul anilor 1980, oamenii de știință de la Exxon aveau mai mult decât o bănuială. Nu numai că au înțeles știința din spatele schimbărilor climatice, dar au și recunoscut rolul companiei în producerea fenomenului. Recunoscând efectele potențiale ca fiind ”catastrofice” pentru o mare parte din populație, i-au îndemnat pe șefii Exxon să ia măsuri. În schimb, aceștia au îngropat adevărul.

Ar putea fi însă și o luminiță la capătul tunelului: investigația recentă care a arătat minciuna Exxon poate duce la începerea acțiunilor pentru lupta contra schimbărilor climatice. Revelații similare despre industria de tutun - lucruri pe care marile companii de țigarete le știau - au transformat peisajul sănătății publice.

În 1996, o serie de procese au forțat companiile de tutun să facă publice milioane de documente interne, care au confirmat ceea ce suspectaseră de mult timp militanții pentru sănătate și opinia publică: încă din 1950, industria cunoștea faptul că nicotina dădea dependență și că țigările duc la cancer. Însă, pentru a-și păstra interesele, Big Tobacco (n.r. termen peiorativ referitor la industria producătoare de tutun) a indus intenționat publicul în eroare, făcând tot ce i-a stat în putință pentru a aduce îndoială asupra rezultatelor cercetărilor, despre care știa că sunt reale. Astfel de tactici i-au permis industriei să întârzie cu mai bine de 50 de ani o legislație care ar fi putut să salveze milioane de vieți în fiecare an.

Totuși, după aceste revelații, a devenit clar faptul că industria de tutun era o forță răuvoitoare care nu aparținea procesului de realizare a unor politici în domeniu. Odată ce Big Tobacco a dispărut din peisaj și odată ce au obținut dovezi ale efectelor reale ale consumului de tutun, militanții pentru sănătate au putut forța guvernele să acționeze.

În 2003, liderii lumii au fost de acord cu Convenția Cadru pentru Controlul Tutunului (Framework Convention on Tobacco Control - FCTC), negociată sub auspiciile Organizației Mondiale a Sănătății. În prezent, tratatul acoperă 90% din populația globului și a contribuit la o scădere semnificativă a vânzărilor pentru corporațiile producătoare de tutun. În timp, va salva sute de milioane de vieți (și va economisi sume enorme din bugetele de sănătate ale guvernelor).

Este clar că Bil Oil (n.r. termen peiorativ referitor la industria producătoare de petrol) a urmat aceiași pași ca Big Tobacco. În 1997, la aproape 20 de ani de când a început să studieze schimbările climatice, și-a anulat cercetările, pretinzând că știința climatică era ”departe de a fi clară” și că nu ”sprijinea împuternicirile de tăiere în consumul de energie”.

Dincolo de a-și suprima propriile descoperiri ExxonMobil (și egalii săi) au fondat și promovat știință falsă și i-au atacat pe cercetătorii care avertizau cu privire la dezastrul climatic inevitabil. Abordarea companiilor de combustibili fosili a fost atât de eficientă încât presa începe abia acum să recunoască rolul pe care industria l-a jucat în crearea - aproape din neant - a așa-zisei ”dezbateri climatice”.

Însă poate că cel mai mare succes Big Oil a fost diminuarea voinței politice de a implementa reguli potrivite. Chiar și după ce comunitatea internațională a adoptat Convenția Cadru a ONU pentru Schimbări Climatice (United Nations Framework Convention on Climate Change --- UNFCCC) în 1992, industria producătoare de combustibili fosili a reușit să blocheze progresul până la punctul în care, dacă măsuri serioase nu vor fi luate în curând, întregul proces ar putea fi distrus.

În Europa, Royal Dutch Shell a făcut lobby pentru a diminua eforturile Uniunii Europene astfel încât acum nu există ținte pentru energie regenerabilă sau eficiență energetică în țările individuale. Compania chiar a trimis o scrisoare președintelui Comisiei Europene, susținând că ”gazul este bun pentru Europa”. Shell și alte companii petroliere promit acum să aibă rol de ”sfătuitori” pentru guverne în abordarea problemelor schimbărilor climatice.

La fel cum documentele din industria tutunului au scos-o din procesele de realizare a politicilor, investigația Exxon ar trebui să forțeze liderii lumii să elimine industria producătoare de combustibili fosili din eforturile de rezolvare a crizei climatice. Nicio politică nu poate reuși dacă cei care o creează pariază pe eșecul său.

Punctul de cotitură pentru politicile de sănătate publică legate de industria tutunului a sosit când depravarea industriei a devenit incontestabilă. Acum a sosit acel moment pentru mișcarea climatică. Nu putem spera pur și simplu că industria producătoare de combustibili fosili își va schimba strategia. Ca o alianță de grupuri pentru drepturile omului, activiști de mediu și susținători ai contabilității companiilor, trebuie să eliminăm industria din procesul de creare a politicilor.

Oamenii de știință de la Exxon au avut dreptate: efectele schimbărilor climatice sunt catastrofice pentru multe comunități. Când atât de multe vieți sunt în pericol, iar dovezile amenințării sunt atât de clare, Big Oil, la fel ca Big Tobacco înaintea sa, ar trebui tratat ca ceea ce este: Big Trouble (n.r. Mare Necaz).

Material realizat de:

Kelle Louaillier, președinte al Corporate Accountability International

Bill McKibben, savant în științe de mediu la Colegiul Middlebury și membru al Academiei Americane de Arte și Științe, cofondator al 350.org

Bună Dimineața, dragilor.

Așa se salută de cele mai multe ori cei ce fac naveta cu trenul în fiecare zi de la Ploiești la București și retur. Marea majoritate poartă căști în urechi și privirea pierdută ascultând dis de dimineață cine știe ce melodie. Alții trag cu nesaț un ultim fum din țigara pe care nu o vor regăsi decât peste 45 de minute în gara București Nord. Trenul sosește de cele mai multe ori la timp (slavă cerului) și ne urcăm în gramadă ordonată, fiecare încercând să prinda un loc.

Și revenim la priveliștea de pe peron. Marea majoritate a navetiștilor își iau în primire telefoanele și butonează de zor sau privesc prin geam cu căștile în urechi, fără să înțeleagă nimic din ceea ce văd afară. În micul nostru grup de navetiști ploieșteni se află de cele mai multe ori cel puțin o persoană care își desfășoară activitatea în zona mediului. Și evident discuțiile ne poartă de cele mai multe ori spre dezbaterea unor subiecte ce au legătură cu mediul. Dar eu am ajuns la concluzia că în acest interval de timp, cât ne aflăm în tren, amintirile deplasărilor externe efectuate recent ne fac să privim pe geam și să vedem totul în roz. Pardon …verde. Ba nu. Stați un pic…. Nu se poate….. BA DA.

Suntem în România pe traseul dintre Ploiești și București. În goana trenului, pe marginea căii ferate sau chiar în șanturile din fața locuințelor tronează maldăre de gunoaie, resturi de construcții sau hoituri de animale. Fără ca nimănui să-i pese de ceea ce vede. Cât de mare să fie această obișnuință încât să nu mai vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru?

Am scris acest editorial nu pentru a scoate țap ispășitor pe cineva. Am scris pentru că mi-am dat seama că aș putea să ajung unul dintre cei care privesc pe geam fără să vadă de fapt ce se întâmplă cu viața lor sau a copiilor lor. Și nu vreau asta. Așa că am să îmi iau inima în dinți și am să o invit pe doamna ministru Grațiela Gavrilescu la o plimbare cu trenul până la Ploiești. Eu cred în expresia “omul sfințește locul”. Nu o spun pentru a mă pune bine cu cineva. O spun pentru că îmi plac oamenii hotărâți. Și cel puțin până acum nu am avut surprize în ceea ce privește deciziile luate de Ministrul Mediului. Așa că sper ca și colegii mei de navetă să constate în cel mai scurt timp că și în Romania putem avea peisaje frumoase uitându-ne pe geamul trenului.

P.S. Să nu credeți că mă las dacă nu îmi iese din prima încercare.

O clădire inedită, în construcția căreia au fost folosite plante de bambus, se află într-unul din cartierele Parisului, informează Daily Mail.

Clădirea Flower Tower are 10 etaje și găzduiește 380 de ghivece de plante, aliniate pe fiecare etaj. Ghivecele sunt încorporate în structura clădirii, iar plantele protejează locatarii împotriva alergiilor.

Bambusul este udat cu ajutorul unui sistem automat de irigații, ce folosește apă de ploaie reciclată.

Designerul clădirii, Edouard François, a declarat că scopul său a fost de a le da locatarilor impresia că dorm într-un copac.

Proiectul a costat 4 milioane de euro și a fost finalizat în 2004.

Pagina 8 din 175

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: