• Webbanner Ecomondo
  • Ecoatitudine DEEE Arad Web
  • Web 04072019

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este autoritatea competentă şi are obligaţia de a identifica instalaţiile care fac obiectul unor măsuri echivalente în conformitate cu prevederile art. 27 al Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul Comunităţii Europene, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile Deciziei.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are competenţa de a decide cu privire la posibilitatea excluderii unor instalaţii din schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020.

Până la data de 31 august 2011, Autoritatea publică centrală pentru economie, comerţ şi mediu de afaceri are obligaţia de a transmite Autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului informaţiile privind identificarea tuturor producătorilor de energie electrică care produc şi energie termică, care functionează sub autoritatea sa.

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este autoritatea competentă pentru:

a) stabilirea numărului anual total preliminar de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020, pentru fiecare instalaţie în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare;

b) transmiterea către Comisia Europeană a listei instalaţiilor în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi a numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate acestora în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020;

c) stabilirea numărului total final de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020, pentru fiecare instalaţie în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

d) stabilirea numărului anual total preliminar de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020, pentru instalaţiile nou-intrate în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020, care au obţinut autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, după data de 30 iunie 2011;

e) notificarea către Comisia Europeană a numărului anual total preliminar de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020, pentru instalaţiile nou-intrate în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020, care au obţinut autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, după data de 30 iunie 2011;

f) stabilirea numărului final anual total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2020, pentru instalaţiile nou-intrate în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020, care au obţinut autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, după data de 30 iunie 2011.

Datele colectate de la operatorii instalaţiilor în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 vor fi puse la dispoziţia Comisiei Europene de către Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, la solicitarea acesteia.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are atributii referitoare la:

a)         colectarea datelor necesare pentru stabilirea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit în perioada 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2020, pentru fiecare instalaţie în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006;

b)         primirea solicitărilor privind alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru instalaţiile nou-intrate în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2013-2020, care au obţinut autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, după data de 30 iunie 2011.

Informaţiile de care Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului iau la cunoştinţă în cadrul procedurii de alocare a certificatelor de emisii sunt şi vor rămâne confidenţiale.

În vederea stabilirii numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit, operatorul unei instalaţii în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 şi care începând cu 1 ianuarie 2013 îndeplineşte limitele privind capacităţile de producţie sau randamente prevăzute de aceasta, avea obligaţia de a completa şi de a transmite la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, până cel târziu la data de 31 iulie 2011, o serie de documente după cum urmează:

a) raportul privind datele de referinţă pentru perioada 2005-2008 sau 2009-2010;

b) raportul metodologic privind colectarea datelor de referinţă pentru perioada 2005-2008 sau 2009-2010;

c) raportul de validare emis de către organismul de verificare acreditat în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 1.194/2011 privind aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor privind datele de referinţă la nivelul instalaţiilor şi subinstalaţiilor, precum şi a rapoartelor metodologice aferente, în vederea stabilirii măsurilor naţionale de implementare pentru alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, începând cu anul 2013, însoţit de declaraţia de verificare;

d) schema de principiu a instalaţiei în care sunt indicate: sursele de emisii, fluxurile de emisii, combustibili, materii prime, energie termică, emisii de proces, produse şi localizarea echipamentelor de măsurare existente.

În cazul în care valorile parametrilor utilizaţi pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră nu sunt disponibile în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006, operatorii utilizează valorile parametrilor din Decizia Comisiei 2007/589/CE de stabilire a unor orientări privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare.

În final, subliniem că materialul de faţă se doreşte o prezentare informativă utilă asupra transpunerii în legislaţia naţională a prevederilor Deciziei Comisiei 2011/278/UE de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată şi cu titlu gratuit a certificatelor de emisii, şi asupra cadrului instituţional naţional implementat pentru derularea procedurii de alocare a certificatelor de emisii.

  1. 3. Combaterea si controlul poluării apelor sunt o prioritate pentru ARA?

V.C. Poluarea apelor cauzată de aglomerările umane este cauzată, în principal, de rata redusă de racordare a populaţiei la sistemele de colectare şi de epurare a apelor uzate şi funcţionării necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente.

Deşi realizarea sistemelor de colectare şi epurare a apelor uzate este o activitate care necesită resurse financiare importante, beneficiile ei se regăsesc atât în calitatea resurselor de apă şi a mediului acvatic, cât şi în creşterea valorii de utilizare a acestei resurse. Cu cât se reduce poluarea resurselor de apă, cu atât se reduc costurile de tratare pentru utilizarea apei.

Sub umbrela Directivei Cadru a Apei, sunt reunite cerinţele de calitate a apei corespunzătoare a minimum 11 directive europene în domeniul apei, între care Directiva Consiliului 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane ocupă un loc important, termenele sale de implementare fiind cruciale pentru atingerea stării bune a apelor. Obiectivele Directivei Consiliului 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane au fost transpuse în legislaţia românească prin H.G. nr. 188/2002 modificată şi completată prin H.G. nr. 352/2005 privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic.

În aceste condiţii, ARA actionează prin instrumente specifice unei Asociatii Profesionale pentru impulsionarea la nivel naţional a combaterii poluării apelor.

  1. 4. Care sunt principalele probleme cu care vă confruntaţi în domeniul conservării şi protecţiei  resurselor naturale?

V.C. Resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu, România fiind una dintre țările cu resurse scăzute de apă din Europa. Iată de ce, un obiectiv important al tuturor operatorilor de apă şi, implict, şi al ARA, este acela de educare, informare şi sensibilizare a populaţiei în raport cu problematica locală, naţională şi globală privind apa, problematică legată de rolul apei în natură, de costul real al apei asigurate populaţiei; de necesitatea economisirii apei şi de obligaţia de a proteja calitatea apei.

  1. 5. În ce proiecte sunteţi implicaţi în acest moment şi ce obiective aveţi pentru viitorul apropiat?

V.C. În acest moment, în domeniul infrastructurii apei, se derulează numeroase proiecte, în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS - MEDIU), program ce se derulează cu o puternică susţinere a UE. ARA, prin Comitetul său Tehnico-Ştiintific, se implică în toate fazele de promovare a unor astfel de proiecte.

Trebuie menţionată şi colaborarea, deosebit de eficientă, cu firmele de consultanţă, predominant cu cele din ţările UE şi colaborarea cu organizaţiile similare din ţările respective, fapt benefic pentru aplicarea celor mai bune tehnologii ale momentului şi a celor mai bune practici de mediu, la proiectele respective.

Amintim si problematica resursei umane, domeniu în care ARA este implicată, încercând, prin instruiri periodice, seminarii, conferinţe să ridice nivelul profesional al lucrătorilor din domeniu. În ultimii ani această acţiune a căpătat un ecou internaţional remarcabil cu participarea celor mai cunoscute firme şi companii din ţările dezvoltate.

 

  1. 6. Care sunt principalele probleme cu care se confruntă operatorii de servicii publice de alimentare cu apă potabilă şi canalizare?

V.R. O primă problemă, care îngreunează realizarea proiectelor de investiţii, derivă din faptul că procedura de atribuire a contractelor de servicii şi lucrări potrivit OUG 34/2006 este foarte greoaie şi soluţionarea unei contestaţii poate dura peste un an, ceea ce conduce la reducerea timpului pentru realizarea lucrării şi, în unele cazuri, la solicitarea modificării termenului de finalizare a proiectului.

O altă problemă este faptul că volumul sumelor alocate investiţiilor din infrastructura serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare până în prezent este insuficient faţă de necesarul real al României, pentru  îndeplinirea obiectivelor asumate prin aderarea la UE.

Modificările legislative cu caracter electoral, cum este Legea 175/2010 privind ştergerea penalităţilor la asociaţiile de proprietari şi chiar modificarea legislaţiei la intervale reduse de timp, pot conduce la greutăţi în derularea pe principii economice a activităţii operatorilor de servicii publice de alimentare cu apă potabilă şi canalizare.

 

  1. 7. Cum se poate asigura o apă de bună calitate şi în ce stadiu se află România din acest punct de vedere?

V.R. Procesul de îndeplinire a cerinţelor prevăzute în standardele de calitate pentru apa potabilă este unul dintre cele mai complexe. Astfel, atingerea unei eficienţe de peste 99 % în tratarea apei nu este un obiectiv uşor de atins, pentru realizarea căruia, operatorii de apă fac eforturi deosebite. Pe baza monitorizării calităţii apei livrate populaţiei, activitate derulată împreună cu organismele de control sanitar, se poate afirma că, în toate localităţile cu sistem centralizat de alimentare cu apă, calitatea apei este cea cerută de normele de potabilitate. În unele situaţii specifice, în anumite zone, mai există neconformităţi care se înscriu în limitele acceptate, de sub 2% din totalul probelor de apă analizate, fără a fi depăşite limitele permise pentru indicatorii bacteriologici.

 

  1. 8. Care sunt noile tehnologii din sectorul apei şi care este nivelul de dezvoltare a firmelor româneşti din acest domeniu?

V.R. Sistemele centralizate de alimentare cu apă şi de canalizare/epurare sunt concepute astfel încât să asigure, în permanenţă, o cantitate de apă suficientă şi de calitate pentru consum şi să respecte condiţiile impuse de normele de evacuare a apelor epurate. Pentru aceasta, se impune:

-          implementarea tehnologiilor de vârf în producţia de apă potabilă: oxidarea în trepte multiple, coagulare-floculare optimă, decantoare lamelare performante, filtrarea pe membrane UF (ultrafiltrare), afânare prin post-oxidare şi adsorbţie pe CAG (carbune activ granulat), corecţia on-line a PH-ului şi dezinfecţia;

-          dezvoltarea bio-tehnologiilor în epurarea apelor uzate şi elaborarea tehnicilor şi a strategiilor pentru minimizarea volumelor de nămol, valorificarea acestuia şi reutilizarea apelor epurate;

-          dezvoltarea şi implementarea celor mai performante echipamente pentru asigurarea proceselor şi reducerea consumului de energie;

-          dezvoltarea studiilor de evaluare a riscului în operarea sistemelor.

Cu scopul diseminării celor de mai sus, Asociaţia Română a Apei organizează anual un “Forum al apei” denumit EXPOAPA, ocazie cu care se întâlnesc cercetători, proiectanţi, operatori, în cadrul unor conferinţe şi mese rotunde şi producători de echipamente, în cadrul expoziţiei.

 

  1. 9. De ce avem nevoie pentru ca modernizarea şi dezvoltarea acestui sector de activitate să ajungă la nivelul standardelor Uniunii Europene?

V.R. Unul dintre elementele cele mai importante care pot contribui la alinierea sectorului serviciilor publice de apă la cerinţele UE este cel referitor la resursa umană, şi anume, tehnicienii, operatorii, maiştrii şi inginerii care lucrează pe instalaţiile, construcţiile şi echipamentele din sistem. Aici, ARA îşi arogă misiunea de iniţiere, de formare şi de pregătire continuă a acestei resurse, prin forme specifice care, în timp, şi-au relevat eficienţa, şi anume: cursuri focusate pe diferite categorii de angajaţi şi pe teme de interes; asigurarea unei asistenţe tehnice de înalt nivel, prin colaborare cu experţi din ţările UE; organizarea, periodică, a unor activităţi tehnice, la nivel naţional şi internaţional, pentru a fi la curent cu noile realizări din domeniu; prelucrarea, la nivelul Comisiilor de Specialitate ale ARA, a legislaţiei specifice, dezbaterea unor studii de caz.

Prin toate aceste acţiuni, ARA răspunde obiectivelor şi responsabilităţilor asumate în 1995, anul în care ARA a fost fondată, de grupul de iniţiativă de membri fondatori, specialişti din domeniul apei, care au avut viziunea necesităţii unei astfel de Asociaţii Profesionale şi Patronale.

„Într-adevăr, avem o sesizare din partea comisiei care se ocupă de aceste raportări. Au mai fost şi alte ţări, deci nu este nici prima şi nici ultima oară când se acordă o suspendare pe o anumită perioadă şi, în cazul în care se va întâmpla acest lucru, se poate rezolva. Este o problemă de cum facem aceste raportări şi anul trecut au fost bani puţini pentru studii, acum am demarat studiul care ne ajută să avem raportarea - şi audierea chiar despre acest lucru vorbeşte, că noi arătăm că am urgentat şi vom corecta cu acele date suplimentare care le trebuie. Şi eu sper să nu fim suspendaţi.”, a declarat atunci Borbely.

„Problema în care am ajuns acum este extrem de delicată”, a declarat, potrivit Mediafax, o sursă din echipa de experţi în Protocolul de la Kyoto a unei instituţii de mediu din Bucureşti.

Cauza iminentei suspendări a României o constituie „neîncrederea în capacitatea autorităţilor publice române de a gestiona problematica estimării emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional”.

„Mai precis, Bucureştiul nu a fost în stare să raporteze corect cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional, să facă un aşa-numit inventar al acestora"” a explicat specialistul. „În cazul în care vom fi suspendaţi, este extrem de important să trimitem la timp variantele de inventar, corecte şi complete, în septembrie şi în decembrie. Doar dacă acestea vor fi considerate satisfăcătoare ni se va permite din nou să reintrăm în jocul tranzacţiilor cu certificate”, a mai declarat specialistul citat.

Calcularea daunelor pe care le va suferi statul român în cazul aşteptatei suspendări este şi ea extrem de dificilă. „În primul rând, unii nu sunt de acord cu folosirea termenului de «pierderi». Pentru cei care consideră asta, România nu pierde bani, ci pierde oportunitatea de a face bani”, şi-a început specialistul argumentaţia. În acest sens, el a precizat că, deşi până acum nu a fost suspendată de la tranzacţionare, România nu a reuşit să vândă încă astfel de certificate, deşi le-a primit din 2008.

Cu suspendări similare au mai fost sancţionate, în trecut, de acelaşi for, şi Grecia, Bulgaria şi Croaţia.

Din Patrula Verde mai fac parte Clubul Verde şi bicicliştii de la Jaxtrem Club. Implementarea proiectului este spijinită şi de Primăria şi Poliţia Locală din Sfântu Gheorghe, Agenţia pentru Protectia Mediului din Covasna, Comisariatul Judeţean Covasna – Garda Naţională de Mediu şi Asociaţia „Carpatină Ardeleană”.

Preşedintele ANPM, Iosif Nagy, sustine astfel de iniţiative ecologice şi doreşte ca astfel de acţiuni să fie implementate cât de curând şi în alte judeţe ale ţării.

Noile cazane vor produce simultan energie electrică şi termică, fără să polueze atmosfera, vor avea o capacitate de 50 de tone/ora şi vor folosi drept combustibil salcia energetică. Cenuşa rezultată în urma acestui proces poate fi utilizată drept îngrăşământ în agricultură.

Salcia energetică va fi cultivată pe un teren cu suprafaţa de 20 de hectare, aflat în apropierea CET Govora, teren care aparţine Universităţii din Craiova. Durata de exploatare a unei culturi de salcie energetică poate depăşi 20 de ani. Întregul program se va derula ca un parteneriat între Universitatea din Craiova şi Consiliul Judeţean Vâlcea. Cazanele pe biomasă vor funcţiona la CET Govora din anul 2013.

Centrala de la Govora, care utilizează în prezent, drept principal combustibil, lignitul - materie primă extrem de poluantă, ar deveni primul producător de energie pe bază de salcie din România.

Suma alocată sesiunii de finanţare este de 50 de milioane de lei, iar finanţarea se acordă în cuantumul a maximum 90% din valoarea totală eligibilă a proiectului, fără a se depăşi suma maximă care poate fi acordată unui beneficiar în cadrul sesiunii de finantare.

Scopul Programului îl constituie îmbunătăţirea calităţii mediului prin promovarea transportului mai puţin poluant, dar în condiţii de siguranţă.

 

Concursul a fost structurat pe trei secţiuni: desene/postere/afişe (ciclul primar), eseuri (ciclul gimnazial) şi colaje/machete (ciclul liceal), având ca tematici Biodiversitatea (fauna şi flora, ariile protejate, diferite mesaje ecologice), respectiv  Biodiversitatea pădurilor.

Elevii participanţi la acest concurs au dovedit, încă o dată, prin lucrările prezentate, creativitate şi originalitate, însuşirea unui comportament pro-activ faţă de mediul înconjurător. La încheiere elevii au fost premiaţi de către organizatori cu diplome de participare.

Meritul desfăşurării acestui concurs le revine coordonatorilor Programului Eco – Şcoala, cadrelor didactice colaboratoare şi elevilor din cadrul şcolilor participante:

  • Eco-Şcoala cu clasele I-VIII Avram Iancu, Oradea, coordonator program prof. înv. primar Cârciumaru Stelianaş
  • Eco- Liceul Teoretic Lucian Blaga, Oradea, coordonator program prof. Şchiop Felicia;
  • Eco- Colegiul Tehnic Vadu Crişului, coordonator program prof. Bodea Bogdan;
  • Şcoala cu clasele I-VIII nr. 11, Oradea, coordonator program prof. înv. primar Nuţă Angela;
  • Şcoala cu clasele I-VIII Oltea Doamna, Oradea, coordonator program prof. înv. primar David Laura-Daciana;
  • Liceul de Artă Oradea, coordonator program prof. Tivadar Sorina;
  • Şcoala cu clasele I-VIII Păgaia, coordonator program prof.înv. primar Chiş Monica;
  • Şcoala cu clasele I-VIII Sălişte de Vaşcău, coordonator program prof. înv. primar Bacui Janina-Simona;

Şcoala cu clasele I-VIII D. Cantemir, Oradea, coordonator program inst. Florina Flavia Bărcan.

Luni, 08 August 2011 10:05

Falşii iubitori de natură

Scris de

Legea picnicului este momentan în dezbatere la Senat şi din păcate probabil adoptarea ei va fi foarte anevoioasă. Presupunând însă că acest lucru se va întampla vom avea o problemă, pentru că nu legile ne lipsesc nouă, ci oameni plătiţi să le aplice. În plus, în România nu este clar ce autorităţi au atribuţii privind controlul, dar şi obligativitatea amenajării spaţiilor destinate acestor activităţi de weekend.

Mai grav este că nu o dată s-a întâmplat ca în urma acestor excapade pădurile să ardă din cauza unui jar rămas aprins, adică a iresponsabilităţii unor cetăţeni care şi-au atins ţelul şi au plecat liniştiţi fără a privi în urma lor. Pungi şi farfurii din plastic, doze de bere, PET-uri, resturi de mâncare, sticle de vin, mai bine spus deşeuri cât cuprinde, asta lasă în urmă aceşti „iubitori de natură”.

Cum e posibil ca în Germania să fie interzisă plasarea grătarului sub copaci sau în parcurile din New York fumatul să fie interzis, iar la noi să nu existe nici măcar interdicţia de a aprinde focul pe iarbă?

Ţinând cont de faptul că sunt în vigoare multe acte normative care vizează practica grătarului, dar din păcate nu sunt şi aplicate, este greu de precizat când vom ajunge să avem campinguri amenajate corespunzător, dar cu o intervenţie minimă asupra naturii.

 

 

Amorfa arbustivă face parte din genul Amorpha (Salcâm mic). Creşte în tufe cu înălţimea medie de 1 metru, exemplarele vârstnice putând depăşi 3 metri, rar 5 – 6 metri. Înfloreşte în lunile mai, iunie şi iulie.

 

Rădăcina este dezvoltată puternic în adâncime, cu numeroase ramificaţii superficiale, constituindu-se într-un concurent redutabil pentru speciile cu care coexistă.

 

Tulpinile, dezvoltate multiplu de la bază, au ramuri lungi, curbate ascendent, formând o coroană rară, ceea ce determină din partea speciei o slabă protecţie a solului.

 

Lujerii sunt verzi-gălbui sau brun-verzui, glabri, cu lemn urât mirositor.

 

Mugurii sunt alterni, aşezaţi neregulat, suprapuşi câte 2-3, gâtuiţi la bază.

 

Are frunze imparipenat-compuse, de 15-25 cm. lungime, cu 11-25 foliole alungit eliptice, mucronate, având 2-4 cm. Înfrunzeşte în luna mai.

 

Florile sunt mici, albastre-violet, grupate în spice terminale dese, de 7-15 cm..

 

Fructele sunt reprezentate de păstăi unisperme, de 7-9 mm, curbate ca o semilună, indehiscente. Seminţele amorfei sunt foarte apreciate de unele specii avicole, cum este fazanul.

 

Este o specie rustică, naturalizată în zăvoaie, plantaţii de plopi eur-americani (Delta Dunării), taluzuri, devenind astfel subspontană.

 

 

Efecte asupra mediului

 

În timp, s-au constatat efecte negative asupra mediului, prin concurenţa făcută speciilor autohtone, ceea ce a condus chiar la eliminarea unora dintre acestea pe arealele afectate. Îndepărtarea tufărişului de amorfă din habitatele naturale invadate, în scopul regenerării acestora, este deosebit de dificilă, din cauza prolificităţii deosebite a speciei, presupunând, de asemenea, resurse financiare foarte mari.

 

Potrivit Legii, sunt considerate ca fiind infracţiuni şi sancţionate ca atare următoarele fapte:

  • Colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, cât şi acţiunile întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deseurilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului – pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

În situatia în care faptele menţionate mai sus sunt  săvârţite din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

  • Exportul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, dacă această activitate intră în domeniul de aplicare al art.2 pct.35 din Regulamentul (CE) nr.1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din data de 14.06.2006 privind transferurile de deşeuri, indiferent dacă transportul se efectuează printr-una sau mai multe operaţiuni – pedepsit cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Fapta  săvârşită din culpă se sancţionează cu pedeapsă de mai sus redusă, însă, la jumătate sau cu amendă.

  • Exploatarea, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, a unei instalaţii în care se desfăşoară o activitate periculoasă sau în care sunt depozitate ori utilizate substanţe sau preparate periculoase, de natură a provoca în afara instalaţiei decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului - pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

În cazul în care fapta se  săvârşeşte din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate sau se aplică sancţiunea amenzii.

  • Comerţul cu exemplare din speciile de faună sau floră  sălbatică protejate ori cu părţi sau derivate ale acestora, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, cu excepţia cazului în care respectiva faptă afectează o cantitate mică de astfel de exemplare şi are un impact nesemnificativ asupra stării de conservare a speciilor - pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

În situaţia în care comerţul priveşte specii de faună reglementate de art.33 alin.(1) şi (2) din O.U.G. nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei  sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile sancţiunile stabilite în mod expres prin dispoziţiile art.52 alin.(2) din această ordonanţă, respectiv închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă penală de la 30.000 Lei la 60.000 Lei.

Asemănător cazului de mai sus, dacă fapta se  săvârseşte din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate sau se aplică sancţiunea amenzii.

  • Producţia, importul, exportul, introducerea pe piaţă sau folosirea de substanţe care diminuează stratul de ozon, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu – pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Dacă aceste fapte sunt săvârşite din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

  • Deversarea, emiterea sau introducerea, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, a unei cantităţi de materiale în aer sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului - pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi deversarea, emiterea sau introducerea, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, de surse de radiaţii ionizante în aer, apa sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului.

Dacă aceste fapte sunt  săvârşite din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

  • Producţia, manipularea, prelucrarea, tratarea, depozitarea temporară sau definitivă, importul, exportul, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, de materiale nucleare ori de materiale radioactive periculoase - pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 10 ani.

Dacă, însă, faptele de mai sus au produs un pericol public, au avut vreuna din urmările reglementate de art.181 sau art.182 din Codul Penal – respectiv pricinuirea unei vătămări a integrităţii corporale sau  sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile sau pricinuirea unei vătămări a integrităţii corporale sau  sănătăţii care necesit pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, ori care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei – ori au cauzat o pagubă, pedeapsă aplicabilă este închisoarea de la 1 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacă aceste fapte au avut, însă, consecinţe deosebit de grave, în sensul art. 146 din Codul Penal – respectiv au produs pagube materiale mari, au avut repercursiuni asupra realizării planului de stat sau al unităţii, au produs o stânjenire importantă activităţii unităţii ori au cauzat alte asemenea urmări – pedeapsă aplicabilă va fi închisoarea de 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa va fi detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În toate cazurile prezentate la acest punct, Legea reglementează pedepsirea tentativei.

Legea reglementează două infracţiuni prevăzute de art.279 ^1 şi art.302^2 din Codul Penal în cazul cărora  săvârşirea din culpă a faptelor reglementate de aceste articole se sancţionează cu pedeapsa prevazută de acestea, ale cărei limite se reduc la jumătate.

Totodată, Legea stabileşte ce se întamplă în cazul faptelor prevăzute de art. 271 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare,  săvârşite din culpă – respectiv introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase (infracţiunea de contrabandă calificată). În acest caz, pedeapsa aplicabilă este cea prevăzută în articolul menţionat - închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mareale cărei limite se reduc la jumătate.

În cazul faptelor prevăzute de art.52 alin.(1) lit.c) şi d) din O.U.G. nr.57/2007 menţionată mai sus – respectiv infracţiunile constând din nerespectarea prevederilor art.28 alin.(1) şi cele constând din nerespectarea prevederilor art.33 alin.(1) şi (2) din acelaşi act normativ –  săvârşite din culpă, se sancţionează cu amendă.

Orice persoana care în exercitarea atribuţiilor legale constată  săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de lege are obligaţia de a sesiza de îndată organele de urmărire penală.

Legea stabileşte, de asemenea, în Anexa nr.1 Lista actelor normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu potrivit art.2 lit.a) din Lege şi care transpun actele juridice prevăzute în Anexa A la Directiva 2008/99/CE,  iar în Anexa nr.2 Lista actelor normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu potrivit art.2 lit.a) din Lege şi care transpun actele juridice prevăzute în Anexa B la Directiva 2008/99/CE.

În concluzie, putem susţine că actul normativ care a facut obiectul prezentului articol oferă o  completare a legislaţiei interne existente în domeniul protecţiei mediului, prin reglementarea fermă şi sancţionarea ca infracţiuni a faptelor privind degradarea mediului, şi asigură, totodată, alinierea acestei legislaţii la standardele europene în acest domeniu, concomitent cu respectarea de către România a obligaţiilor sale decurgând din calitatea de stat membru al Uniunii Europene.

Pagina 155 din 157

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: