• Ecoatitudine DEEE Tulcea Web
  • Webbanner Ecomondo
  • Conf 8mai Web
  • Ecoatitudine DEEE Arad Web
  • Ecoatitudine DEEE Sibiu Web
  • Ecoatitudine DEEE Arad Web
  • Ecoatitudine DEEE Prejmer Web

„Într-adevăr, avem o sesizare din partea comisiei care se ocupă de aceste raportări. Au mai fost şi alte ţări, deci nu este nici prima şi nici ultima oară când se acordă o suspendare pe o anumită perioadă şi, în cazul în care se va întâmpla acest lucru, se poate rezolva. Este o problemă de cum facem aceste raportări şi anul trecut au fost bani puţini pentru studii, acum am demarat studiul care ne ajută să avem raportarea - şi audierea chiar despre acest lucru vorbeşte, că noi arătăm că am urgentat şi vom corecta cu acele date suplimentare care le trebuie. Şi eu sper să nu fim suspendaţi.”, a declarat atunci Borbely.

„Problema în care am ajuns acum este extrem de delicată”, a declarat, potrivit Mediafax, o sursă din echipa de experţi în Protocolul de la Kyoto a unei instituţii de mediu din Bucureşti.

Cauza iminentei suspendări a României o constituie „neîncrederea în capacitatea autorităţilor publice române de a gestiona problematica estimării emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional”.

„Mai precis, Bucureştiul nu a fost în stare să raporteze corect cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional, să facă un aşa-numit inventar al acestora"” a explicat specialistul. „În cazul în care vom fi suspendaţi, este extrem de important să trimitem la timp variantele de inventar, corecte şi complete, în septembrie şi în decembrie. Doar dacă acestea vor fi considerate satisfăcătoare ni se va permite din nou să reintrăm în jocul tranzacţiilor cu certificate”, a mai declarat specialistul citat.

Calcularea daunelor pe care le va suferi statul român în cazul aşteptatei suspendări este şi ea extrem de dificilă. „În primul rând, unii nu sunt de acord cu folosirea termenului de «pierderi». Pentru cei care consideră asta, România nu pierde bani, ci pierde oportunitatea de a face bani”, şi-a început specialistul argumentaţia. În acest sens, el a precizat că, deşi până acum nu a fost suspendată de la tranzacţionare, România nu a reuşit să vândă încă astfel de certificate, deşi le-a primit din 2008.

Cu suspendări similare au mai fost sancţionate, în trecut, de acelaşi for, şi Grecia, Bulgaria şi Croaţia.

Din Patrula Verde mai fac parte Clubul Verde şi bicicliştii de la Jaxtrem Club. Implementarea proiectului este spijinită şi de Primăria şi Poliţia Locală din Sfântu Gheorghe, Agenţia pentru Protectia Mediului din Covasna, Comisariatul Judeţean Covasna – Garda Naţională de Mediu şi Asociaţia „Carpatină Ardeleană”.

Preşedintele ANPM, Iosif Nagy, sustine astfel de iniţiative ecologice şi doreşte ca astfel de acţiuni să fie implementate cât de curând şi în alte judeţe ale ţării.

Noile cazane vor produce simultan energie electrică şi termică, fără să polueze atmosfera, vor avea o capacitate de 50 de tone/ora şi vor folosi drept combustibil salcia energetică. Cenuşa rezultată în urma acestui proces poate fi utilizată drept îngrăşământ în agricultură.

Salcia energetică va fi cultivată pe un teren cu suprafaţa de 20 de hectare, aflat în apropierea CET Govora, teren care aparţine Universităţii din Craiova. Durata de exploatare a unei culturi de salcie energetică poate depăşi 20 de ani. Întregul program se va derula ca un parteneriat între Universitatea din Craiova şi Consiliul Judeţean Vâlcea. Cazanele pe biomasă vor funcţiona la CET Govora din anul 2013.

Centrala de la Govora, care utilizează în prezent, drept principal combustibil, lignitul - materie primă extrem de poluantă, ar deveni primul producător de energie pe bază de salcie din România.

Suma alocată sesiunii de finanţare este de 50 de milioane de lei, iar finanţarea se acordă în cuantumul a maximum 90% din valoarea totală eligibilă a proiectului, fără a se depăşi suma maximă care poate fi acordată unui beneficiar în cadrul sesiunii de finantare.

Scopul Programului îl constituie îmbunătăţirea calităţii mediului prin promovarea transportului mai puţin poluant, dar în condiţii de siguranţă.

 

Concursul a fost structurat pe trei secţiuni: desene/postere/afişe (ciclul primar), eseuri (ciclul gimnazial) şi colaje/machete (ciclul liceal), având ca tematici Biodiversitatea (fauna şi flora, ariile protejate, diferite mesaje ecologice), respectiv  Biodiversitatea pădurilor.

Elevii participanţi la acest concurs au dovedit, încă o dată, prin lucrările prezentate, creativitate şi originalitate, însuşirea unui comportament pro-activ faţă de mediul înconjurător. La încheiere elevii au fost premiaţi de către organizatori cu diplome de participare.

Meritul desfăşurării acestui concurs le revine coordonatorilor Programului Eco – Şcoala, cadrelor didactice colaboratoare şi elevilor din cadrul şcolilor participante:

  • Eco-Şcoala cu clasele I-VIII Avram Iancu, Oradea, coordonator program prof. înv. primar Cârciumaru Stelianaş
  • Eco- Liceul Teoretic Lucian Blaga, Oradea, coordonator program prof. Şchiop Felicia;
  • Eco- Colegiul Tehnic Vadu Crişului, coordonator program prof. Bodea Bogdan;
  • Şcoala cu clasele I-VIII nr. 11, Oradea, coordonator program prof. înv. primar Nuţă Angela;
  • Şcoala cu clasele I-VIII Oltea Doamna, Oradea, coordonator program prof. înv. primar David Laura-Daciana;
  • Liceul de Artă Oradea, coordonator program prof. Tivadar Sorina;
  • Şcoala cu clasele I-VIII Păgaia, coordonator program prof.înv. primar Chiş Monica;
  • Şcoala cu clasele I-VIII Sălişte de Vaşcău, coordonator program prof. înv. primar Bacui Janina-Simona;

Şcoala cu clasele I-VIII D. Cantemir, Oradea, coordonator program inst. Florina Flavia Bărcan.

Luni, 08 August 2011 10:05

Falşii iubitori de natură

Scris de

Legea picnicului este momentan în dezbatere la Senat şi din păcate probabil adoptarea ei va fi foarte anevoioasă. Presupunând însă că acest lucru se va întampla vom avea o problemă, pentru că nu legile ne lipsesc nouă, ci oameni plătiţi să le aplice. În plus, în România nu este clar ce autorităţi au atribuţii privind controlul, dar şi obligativitatea amenajării spaţiilor destinate acestor activităţi de weekend.

Mai grav este că nu o dată s-a întâmplat ca în urma acestor excapade pădurile să ardă din cauza unui jar rămas aprins, adică a iresponsabilităţii unor cetăţeni care şi-au atins ţelul şi au plecat liniştiţi fără a privi în urma lor. Pungi şi farfurii din plastic, doze de bere, PET-uri, resturi de mâncare, sticle de vin, mai bine spus deşeuri cât cuprinde, asta lasă în urmă aceşti „iubitori de natură”.

Cum e posibil ca în Germania să fie interzisă plasarea grătarului sub copaci sau în parcurile din New York fumatul să fie interzis, iar la noi să nu existe nici măcar interdicţia de a aprinde focul pe iarbă?

Ţinând cont de faptul că sunt în vigoare multe acte normative care vizează practica grătarului, dar din păcate nu sunt şi aplicate, este greu de precizat când vom ajunge să avem campinguri amenajate corespunzător, dar cu o intervenţie minimă asupra naturii.

 

 

Amorfa arbustivă face parte din genul Amorpha (Salcâm mic). Creşte în tufe cu înălţimea medie de 1 metru, exemplarele vârstnice putând depăşi 3 metri, rar 5 – 6 metri. Înfloreşte în lunile mai, iunie şi iulie.

 

Rădăcina este dezvoltată puternic în adâncime, cu numeroase ramificaţii superficiale, constituindu-se într-un concurent redutabil pentru speciile cu care coexistă.

 

Tulpinile, dezvoltate multiplu de la bază, au ramuri lungi, curbate ascendent, formând o coroană rară, ceea ce determină din partea speciei o slabă protecţie a solului.

 

Lujerii sunt verzi-gălbui sau brun-verzui, glabri, cu lemn urât mirositor.

 

Mugurii sunt alterni, aşezaţi neregulat, suprapuşi câte 2-3, gâtuiţi la bază.

 

Are frunze imparipenat-compuse, de 15-25 cm. lungime, cu 11-25 foliole alungit eliptice, mucronate, având 2-4 cm. Înfrunzeşte în luna mai.

 

Florile sunt mici, albastre-violet, grupate în spice terminale dese, de 7-15 cm..

 

Fructele sunt reprezentate de păstăi unisperme, de 7-9 mm, curbate ca o semilună, indehiscente. Seminţele amorfei sunt foarte apreciate de unele specii avicole, cum este fazanul.

 

Este o specie rustică, naturalizată în zăvoaie, plantaţii de plopi eur-americani (Delta Dunării), taluzuri, devenind astfel subspontană.

 

 

Efecte asupra mediului

 

În timp, s-au constatat efecte negative asupra mediului, prin concurenţa făcută speciilor autohtone, ceea ce a condus chiar la eliminarea unora dintre acestea pe arealele afectate. Îndepărtarea tufărişului de amorfă din habitatele naturale invadate, în scopul regenerării acestora, este deosebit de dificilă, din cauza prolificităţii deosebite a speciei, presupunând, de asemenea, resurse financiare foarte mari.

 

Potrivit Legii, sunt considerate ca fiind infracţiuni şi sancţionate ca atare următoarele fapte:

  • Colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, cât şi acţiunile întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deseurilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului – pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

În situatia în care faptele menţionate mai sus sunt  săvârţite din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

  • Exportul de deşeuri cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, dacă această activitate intră în domeniul de aplicare al art.2 pct.35 din Regulamentul (CE) nr.1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din data de 14.06.2006 privind transferurile de deşeuri, indiferent dacă transportul se efectuează printr-una sau mai multe operaţiuni – pedepsit cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Fapta  săvârşită din culpă se sancţionează cu pedeapsă de mai sus redusă, însă, la jumătate sau cu amendă.

  • Exploatarea, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, a unei instalaţii în care se desfăşoară o activitate periculoasă sau în care sunt depozitate ori utilizate substanţe sau preparate periculoase, de natură a provoca în afara instalaţiei decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului - pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

În cazul în care fapta se  săvârşeşte din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate sau se aplică sancţiunea amenzii.

  • Comerţul cu exemplare din speciile de faună sau floră  sălbatică protejate ori cu părţi sau derivate ale acestora, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, cu excepţia cazului în care respectiva faptă afectează o cantitate mică de astfel de exemplare şi are un impact nesemnificativ asupra stării de conservare a speciilor - pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

În situaţia în care comerţul priveşte specii de faună reglementate de art.33 alin.(1) şi (2) din O.U.G. nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei  sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile sancţiunile stabilite în mod expres prin dispoziţiile art.52 alin.(2) din această ordonanţă, respectiv închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă penală de la 30.000 Lei la 60.000 Lei.

Asemănător cazului de mai sus, dacă fapta se  săvârseşte din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate sau se aplică sancţiunea amenzii.

  • Producţia, importul, exportul, introducerea pe piaţă sau folosirea de substanţe care diminuează stratul de ozon, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu – pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Dacă aceste fapte sunt săvârşite din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

  • Deversarea, emiterea sau introducerea, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, a unei cantităţi de materiale în aer sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului - pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi deversarea, emiterea sau introducerea, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, de surse de radiaţii ionizante în aer, apa sau sol care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului.

Dacă aceste fapte sunt  săvârşite din culpă, limitele pedepsei se reduc la jumătate.

  • Producţia, manipularea, prelucrarea, tratarea, depozitarea temporară sau definitivă, importul, exportul, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, de materiale nucleare ori de materiale radioactive periculoase - pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 10 ani.

Dacă, însă, faptele de mai sus au produs un pericol public, au avut vreuna din urmările reglementate de art.181 sau art.182 din Codul Penal – respectiv pricinuirea unei vătămări a integrităţii corporale sau  sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile sau pricinuirea unei vătămări a integrităţii corporale sau  sănătăţii care necesit pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, ori care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei – ori au cauzat o pagubă, pedeapsă aplicabilă este închisoarea de la 1 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacă aceste fapte au avut, însă, consecinţe deosebit de grave, în sensul art. 146 din Codul Penal – respectiv au produs pagube materiale mari, au avut repercursiuni asupra realizării planului de stat sau al unităţii, au produs o stânjenire importantă activităţii unităţii ori au cauzat alte asemenea urmări – pedeapsă aplicabilă va fi închisoarea de 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa va fi detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În toate cazurile prezentate la acest punct, Legea reglementează pedepsirea tentativei.

Legea reglementează două infracţiuni prevăzute de art.279 ^1 şi art.302^2 din Codul Penal în cazul cărora  săvârşirea din culpă a faptelor reglementate de aceste articole se sancţionează cu pedeapsa prevazută de acestea, ale cărei limite se reduc la jumătate.

Totodată, Legea stabileşte ce se întamplă în cazul faptelor prevăzute de art. 271 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare,  săvârşite din culpă – respectiv introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase (infracţiunea de contrabandă calificată). În acest caz, pedeapsa aplicabilă este cea prevăzută în articolul menţionat - închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mareale cărei limite se reduc la jumătate.

În cazul faptelor prevăzute de art.52 alin.(1) lit.c) şi d) din O.U.G. nr.57/2007 menţionată mai sus – respectiv infracţiunile constând din nerespectarea prevederilor art.28 alin.(1) şi cele constând din nerespectarea prevederilor art.33 alin.(1) şi (2) din acelaşi act normativ –  săvârşite din culpă, se sancţionează cu amendă.

Orice persoana care în exercitarea atribuţiilor legale constată  săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de lege are obligaţia de a sesiza de îndată organele de urmărire penală.

Legea stabileşte, de asemenea, în Anexa nr.1 Lista actelor normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu potrivit art.2 lit.a) din Lege şi care transpun actele juridice prevăzute în Anexa A la Directiva 2008/99/CE,  iar în Anexa nr.2 Lista actelor normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale în domeniu potrivit art.2 lit.a) din Lege şi care transpun actele juridice prevăzute în Anexa B la Directiva 2008/99/CE.

În concluzie, putem susţine că actul normativ care a facut obiectul prezentului articol oferă o  completare a legislaţiei interne existente în domeniul protecţiei mediului, prin reglementarea fermă şi sancţionarea ca infracţiuni a faptelor privind degradarea mediului, şi asigură, totodată, alinierea acestei legislaţii la standardele europene în acest domeniu, concomitent cu respectarea de către România a obligaţiilor sale decurgând din calitatea de stat membru al Uniunii Europene.

 

Care sunt cele mai importante realizări recente ale Comisiei în ceea ce priveşte echilibrul ecologic?

Ca preşedinte al acestei Comisii, aflat la jumătatea mandatului am satisfacţia transformării ei într-una din cele mai eficiente comisii din Camera Deputaţilor. Vorbim despre o comisie care se ocupă de domenii importante şi care are o agendă foarte încărcată. Cu toate acestea am reuşit să ne aducem cu rapiditate rapoartele în dezbaterea colegilor din Plenul Camerei. Acesta este meritul tuturor membrilor Comisiei pentru administraţie publică, amenajare teritorială şi echilibru ecologic.

În ceea ce priveşte echilibrul ecologic, de asemenea am avut o agendă încărcată, cu proiecte extrem de importante: -    Legea pentru aprobarea OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, consevarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; Legea pentru modificarea şi completarea Legii 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării; Legea  privind aprobarea OUG 13/2008 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr.51/2006 şi a Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr.241/2006; Legea privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal; Legea privind modificarea Legii 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor; Legea  privind calitatea aerului înconjurător; Legea pentru modificarea Legii 349/2007 privind reorganizarea cadrului instituţional în domeniul managementului substanţelor chimice şi Legea pentru aprobarea OUG 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin.

De ce consideraţi că reorganizarea administrativ-teritorială este o necesitate şi cum credeţi ca ar fi corect să se facă această împărţire?

Reorganizarea administrativ teritorială este o necesitate pentru România. Acest lucru este deja o evidenţă şi am constatat că întreaga clasă politică recunoaşte această necesitate. De ce avem nevoie de reorganizarea administrativ teritorială? Pentru dezvoltare şi pentru descentralizare. Două motive de importanţă egală.

De fapt reorganizarea administrativ teritorială înseamnă descentralizare, simplificare a procesului decizional, reducerea birocraţiei, decizie cât mai apropiată de cetăţean şi premise pentru o mai bună accesare a fondurilor europene.

Doar prin reorganizarea administrativă finalizăm descentralizarea reală. Noile judeţe vor prelua furnizarea serviciilor publice, care exced graniţele actualelor judeţe, de exemplu transportul regional de călători pe calea ferată, spitalele regionale de urgenţă, universităţile de stat.

În plus, reorganizarea administrativă a ţării este necesară pentru o mai bună coordonare a dezvoltării regionale.  Vor putea fi implementate proiecte cu impact major la nivel regional incluzând teritoriul mai multor judeţe actuale, greu de realizat în actuala configuraţie administrativ-teritorială a ţării. Într-un judeţ de dimensiunile actuale nu pot fi dezvoltate toate tipurile de activităţi economice, pe când într-unul de dimensiunile actualelor regiuni acest lucru este mai uşor de realizat.

Vitală este accesarea mai rapidă şi uşoară a fondurilor europene. Reorganizarea administrativă favorizează o absorbţie mai bună a fondurilor europene, din două motive: alocarea fondurilor europene pentru 2013–2020 care favorizează proiectele ample, de anvergură regională, şi reducerea birocraţiei care asigură un ritm rapid al accesării fondurilor. În acest moment între autorităţile locale şi Bruxelles există etapa intermediară la Bucureşti. Toată lumea critică procesul greoi, complicat şi de lungă durată pe care îl suportă proiectele europene. Prin reorganizarea administrativă  simplificăm acest proces, asigurăm o relaţie directă între autorităţile locale şi finanţatorul european.

Revenind la cum ar trebui realizată reorganizarea administrativă, din punctul meu de vedere ideală este plierea pe actualele 8 regiuni de dezvoltare. Pentru că există o logică în spatele trasării acestor 8 regiuni de dezvoltare. Regiunile de dezvoltare au fost stabilite în  perioada  septembrie  1998  –  mai  1999, în baza  Regulamentului  CE  Nr.  1059  /  2003,  referitor  la  stabilirea  unui sistem  comun  de  clasificare  statistică  a  unităţilor  teritoriale. Scopul acestora a fost iniţial de a coordona dezvoltarea regională necesară pentru ca România să adere la Uniunea Europeană. Cele 8 regiuni de dezvoltare au fost stabilite în urma unor studii ample, cu un set riguros de criterii, iar acest studiu numit Carta Verde a dezvoltării regionale poate fi deja accesat.

Cu puţin timp în urmă a avut loc dezbaterea publică asupra Proiectului de lege privind regimul deşeurilor. Care au fost principalele probleme pe care le-aţi întâmpinat pentru implementarea măsurilor propuse la nivel naţional?

Transpunerea Directivei Cadru a Deşeurilor aduce modificări substanţiale, atât în relaţia cu autorităţile publice, cât şi cu mediul de afaceri care activează în acest domeniu. De aceea principalul aspect care trebuie avut în vedere când vorbim de implementarea acestor măsuri este informarea la timp, detaliată şi buna colaborare cu autorităţile locale şi agenţii economici.

Directiva Cadru a Deşeurilor stabileşte noi obligaţii pentru autorităţile locale şi este foarte important ca acestea să ştie din timp ce au de făcut. Şi mă refer aici la principalele obligaţii pentru autorităţile locale:  obligaţia ca până în anul 2015 să introducă sisteme de colectare separată cel puţin pentru următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă şi la responsabilitatea pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor. Fiecare dintre aceste obligaţii majore implică la rândul său un set întreg de măsuri pe care autorităţile locale sunt obligate să le adopte din timp şi să se asigure că dau rezultatele scontate.

Agenţii economici au de asemenea obligaţii clare.  Este introdus conceptul de răspunderea extinsă a producătorilor. Adică  persoanele fizice sau juridice, care proiectează, produc, prelucrează, tratează, vând sau importă produse, sunt supuse unui regim de răspundere extinsă a producătorului. Pentru aplicarea răspunderii extinse a producătorului, se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, precum şi efectele globale asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei şi impactul social.

Sunt modificări importante care decurg din aceste noi obligaţii ale autorităţilor locale şi agenţilor economici, de aceea consider că principala problemă în implementare o reprezintă informarea şi buna comunicare a acestora cu autoritatea centrală.

Cât de importantă este pentru România promovarea colectării selective în rândul cetăţenilor şi a instituţiilor specializate şi care dintre cele două categorii sunt mai reticente faţă de acest proces?

Importanţa colectării selective pentru ţara noastră trebuie abordată într-o viziune mai amplă, cea a problematicii mediului în actualul context economic. Iar contextul economic actual trebuie să ne facă să înţelegem că mediul poate fi o soluţie anticriză. Cu condiţia să avem o viziune coerentă, pe termen lung asupra gestionării mediului. Iar lucrul pe care trebuie să îl avem în vedere tot timpul este dezvoltarea durabilă.

Proiectele de mediu aduc locuri de muncă verzi, creează oportunităţi pentru dezvoltarea de firme noi, pentru dezvoltarea reală la sate.  Investiţii foarte importante pot veni prin proiectele de mediu, atât din finanţare internă, cât mai ales din fondurile europene.

În acest context mai amplu, colectarea selectivă îşi arată adevărata oportunitate pentru societatea noastră. Atât în termeni de protejare a mediului, cât şi în termeni de creare de locuri de muncă verzi.

În ce priveşte gradul de reticenţă înclin să cred că acesta este mai mare la nivelul instituţiilor publice, unde în general percepţia propriei responsabilităţi este mai redusă. Nu vreau însă să generalizez pentru că nu ar fi corect. Atitudinea responsabilă faţă de mediu ţine mai mult de atitudinea individuală în acest moment. Tocmai de aceea am iniţiat o lege, care a fost deja adoptată, prin care instituţiile publice sunt obligate să colecteze selectiv deşeurile. Pentru a creşte gradul de acceptare a noilor norme am derulat şi un program de promovare şi sprijin pentru funcţionarii din aceste instituţii, astfel încât să îi încurajăm să respecte noua lege. La începutul viitoarei sesiuni parlamentare voi solicita Gărzii de Mediu un raport privind rezultatele aplicării Legii colectării selective în instituţiile publice şi atunci vom putea discuta cu cifrele concrete în faţă.

Care sunt cele mai importante schimbări de care ar avea nevoie România pentru a putea asigura predecesorilor un viitor verde?

Dezvoltarea durabilă este răspunsul. România trebuie să internalizeze acest concept şi să înveţe să gândească la fiecare pas în termeni de dezvoltare durabilă. Principalul câştig al acestui concept este planificarea pe termen lung. Atunci când autorităţile decidente vor învăţa să treacă fiecare decizie luată şi prin filtrul impactului asupra mediului, asupra resurselor de care dispunem şi al eficientizării costurilor, atunci viitorul verde al României va fi câştigat deja un puternic aliat.

Sunt convinsă că acest tip de comportament responsabil al autorităţilor va fi multiplicat în rândul societăţii. Până la urmă, protecţia mediului este în primul rând o problemă de mentalitate şi educaţie continuă.

S-a reuşit în ultimii 20 de ani să se implementeze  ,,o mentalitate ecologică” în rândul românilor?

Suntem pe acest drum al adoptării unei mentalităţi ecologice, deşi evident mai avem mult până să ajungem la linia de sosire. Nu putem vorbi despre o răspândire uniformă a acestei mentalităţi în rândul populaţiei, însă generaţia tânără şi mă refer aici inclusiv la cei care au în jur de 40 de ani devine tot mai conştientă de importanţa protejării mediului.

Marea sursă de optimism vine însă din rândul copiilor. Am derulat multe proiecte de protejare a mediului cu copii din ciclul primar şi gimnazial şi am descoperit la ei o surpriză mai mult decât plăcută. Sunt entuziaşti, inventivi, implicaţi şi se simt deja responsabili pentru fiecare mic gest pe care îl fac şi ar putea dăuna mediului, cum este simplul gest al aruncării unui pet în pădure când merg cu părinţii la un grătar la iarbă verde.

De aceea sunt optimistă în ceea ce priveşte deprinderea de către români a unui comportament responsabil faţă de mediu. Cu condiţia însă ca fiecare dintre noi să îşi asume propria responsabilitate şi mă refer în primul rând la clasa politică.

Conform Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), aproximativ 1% din producţia bio din ţara noastră este consumată intern, cea mai mare parte fiind exportată în alte ţări din vestul Europei şi în SUA, unde este şi procesată. România a exportat, în 2010, produse bio în valoare de 150 de milioane de euro, în timp ce importurile din aceeaşi categorie s-au ridicat la 35 de milioane de euro. În coşul bio românesc găsim cereale – grâu, floarea soarelui, porumb, soia, fructe de pădure, miere de albine, ceai şi brânzeturi – lapte, brânză, cascaval, smântână, unt. Conform MADR, producătorii bio primesc o subvenţie între 153 de euro şi 400 de euro/hectar, în funcţie de tipul culturii, cel mai mult fiind pentru livezi.

România produce unele dintre cele mai căutate produse eco din Europa, dar românii nu profită de ele.  Aşa că merg toate la export,  bucurându-se de ele francezii, englezii şi italienii. În Italia, un kilogram de mere eco produse în Arad costă aproximativ nouă lei. La noi, nu se vând nici cu trei lei. Doar în judeţul Arad există 98 de ferme ecologice, 80% din ce produc acestea pleacând la export. Pentru străini preţul mai piperat şi aspectul produselor micuţe şi imperfecte ca formă sunt sinonime cu sănătatea.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), suprafaţa de teren cultivată în sistem ecologic a crescut în ultimii zece ani de aproximativ 15 ori, ajungând anul trecut la 260.000 de hectare, ceea ce reprezintă aproape 2% din totalul producţiei agricole. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a plătit 2,113 milioane de euro agricultorilor din sectorul ecologic, din care 1,823 milioane de euro pentru exploataţii de producţie vegetală, iar restul pentru cele din domeniul creşterii animalelor. Plăţile aferente ajutorului specific pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică sunt finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). De suma totală plătită au beneficiat 791 de exploataţii din producţie vegetală şi 276 de exploataţii din domeniul creşterii animalelor. Potrivit HG nr. 759/2010 cu modificările şi completările ulterioare, ajutorul specific a fost acordat pentru exploataţiile din producţia vegetală şi animalieră care sunt înregistrate în sistemul de agricultură ecologică şi care se află în perioada de trecere de la agricultura convenţională la agricultura ecologică, numită perioadă de conversie, cu obligativitatea menţinerii exploataţiilor în sistemul de agricultură ecologică pe o durată de cinci ani.

Pagina 155 din 157

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: