• Webbanner Ecomondo
  • Ecoatitudine DEEE Arad Web
  • Web 04072019

Primul test al biodieselului B100 din microalge marine a fost făcut în luna martie în New Delhi, India. Un autovehicul obişnuit a fost alimentat  cu biodieselul B100 şi a parcurs o distanţă de 200km, timp în care au fost colectate date care susţin promovarea şi utilizarea acestui biocombustibil. Deşi guvernul doreşte să facă investiţii în creşterea utilizării biocarburanţilor, recunoaşte că vor fi necesare eforturi considerabile pentru a face acest nou biocombustibil disponibil pe scară largă, şi la un preţ accesibil. Proiectul denumit CSIR-NMITLI este condus de Consiliul de Cercetare Ştiinţifică şi Industrială în colaborare cu Ministerul Ştiinţelor Mediului din India.

Concurenţa pentru cea mai curată ţară europeană se ascute în vestul continentului. După ce Marea Britanie a intrat serios în pâine, cu reglementări severe care vizează tăierea drastică a emisiilor de dioxid de carbon până în 2020, a venit rândul Danemarcei să  preia ştafeta ecologică, printr-un nou plan energetic, astfel încât până în 2020 nivelul gazelor cu efect de seră să fie diminuate cu până la 34% faţă de nivelul înregistrat în 1990 şi să scadă consumul de energie cu peste 12%, comparativ     cu nivelul din 2006. De asemenea, guvernul danez urmăreşte ca până în 2020 nu mai puţin de 35% din producţia naţională de energie să fie asigurată din resurse regenerabile, dintre care jumătate urmează să fie generată de parcurile eoliene.

Compania Ameresco va construi o nouă instalaţie în cadrul unei staţii de epurare din Philadelphia (SUA), ce va folosi biogazul eliminat de nămolul apelor reziduale, şi care va genera electricitate şi energie termică. Costul construcţiei este estimat la 47.5 milioane de dolari, aceasta urmând să aibă o putere instalată de 5.6MW. Utilizarea ei va reduce costurile de funcţionare ale staţiei de epurare cu 12 milioane de dolari în primii 16 ani. Se estimează că se vor reduce astfel emisiile de CO2 cu aproape 22.000 de tone pe an, echivalentul scoaterii de pe străzi a 4.800 de maşini sau împăduririi a 2.180 de hectare.

Cercetători din cadrul Universităţii UCLA au demonstrat o metodă prin care se poate converti energia electrică în combustibil lichid. Este vorba de utilizarea electricităţii (convertite prin panouri fotovoltaice) pentru transformarea dioxidului de carbon în izobutanol, având astfel loc stocarea energiei electrice într-un mod mai eficient decât bateriile pe litiu folosite în mod obişnuit în prezent. Izobutanolul produs  va putea fi folosit ca şi carburant lichid, deschizându-se astfel posibilitatea utilizării energiei electrice pentru deplasarea cu autovehiculul, chiar dacă nu avem o maşină electrică.

Prin biomasă provenită din agricultură    şi industriile conexe, utilizată drept combustibil sau materie primă pentru producţia de energie electrică, se înţelege fracţiunea biodegradabilă  obţinută din:

a) culturi de plante agricole şi non agricole energetice destinate producţiei de biomasă, utilizată în scopul producerii energiei electrice;

b) deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, pescuit şi de la prepararea şi procesarea alimentelor.

Certificatele de origine pentru biomasa provenită din agricultură şi industriile conexe, utilizată drept combustibil sau materie primă pentru producţia de energie electrică, se emit de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti.

În sensul prezentării procedurii, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) producători de biomasă obţinută din culturi energetice, denumiţi în continuare producători de culturi energetice - persoanele fizice şi/sau juridice prevăzute la art. 6 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă   a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, care îndeplinesc prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 şi care înfiinţează culturile energetice;

b) producători de biomasă obţinută din deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, pescuit şi de la prepararea şi procesarea alimentelor, denumiţi în continuare generatori de deşeuri - operatorii economici care generează deşeurile prevăzute la art. 2 lit. b) din Ordinul nr. 46/2012, rezultate din activitatea proprie.

Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „UE a adoptat unele dintre cele mai ambiţioase norme din lume în domeniul protecţiei mediului. Aceste norme contribuie în mod semnificativ la protecţia mediului şi a populaţiei. Însă forţa lor depinde    de modul în care sunt puse efectiv în aplicare şi trebuie să le adaptăm    pentru a răspunde noilor provocări.   Am dori să aflăm opiniile cetăţenilor cu privire la acţiunile pe care le-am putea întreprinde, împreună cu statele membre şi cu toate celelalte părţi interesate, pentru a asigura o mai bună protecţie a mediului şi pentru a ne susţine prosperitatea ţinând seama de limitele planetei. Poate că UE nu este în măsură să le facă pe toate, dar am dori să aflăm în ce domenii şi în ce mod acţiunea acesteia poate avea impactul  cel mai decisiv în vederea ameliorării calităţii mediului - nu doar pentru noi, ci şi pentru copiii copiilor noştri”.

Cel de-al 7-lea Program de acţiune pentru mediu ar trebui să ofere un cadru global şi coerent pentru aceste iniţiative strategice, stabilind obiective prioritare şi arătând clar modul în care politica în domeniul mediului poate să contribuie la creşterea ecologică, la ameliorarea sănătăţii şi la creşterea bunăstării.

Unul dintre drepturile garantate, indirect, în Convenţie, este dreptul la un mediu sănătos. Acesta este considerat, de o parte a literaturii juridice de specialitate, ca făcând parte din a treia generaţie de drepturi ale omului, numite drepturi de solidaritate, alături de dreptul la pace, dreptul la dezvoltare etc. (Bîrsan, 2005, p. 32), care însă, nu se bucură de o consacrare expresă în Convenţie. Ţinând cont de importanţa acestui drept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recurs la tehnica „protecţiei prin ricoşeu” care a permis extinderea protecţiei unor drepturi garantate de Convenţie la drepturi care nu sunt prevăzute de aceasta. Astfel, printr-o interpretare extensivă a domeniului de aplicare a unor drepturi prevăzute expres de Convenţie, dreptul la un mediu sănătos a fost alăturat dreptului la viaţă privată, fiind considerat o componentă a acestuia, în acest fel ajungându-se la protejarea indirectă a dreptului la mediu. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Convenţia) nu include în articolele sau în Protocoalele sale sintagma „mediu înconjurător” sau „drept la un mediu sănătos”. Însă, privind în urmă, la momentul adoptării Convenţiei (Roma, 1950), problemele mediului nu reprezentau o preocupare însemnată, dezvoltarea industrială neridicând probleme grave în ceea ce priveşte mediul. În    aceste condiţii, s-ar putea considera că dreptul la mediu nu face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor pe care Convenţia le garantează (Niţu, 2005, p. 47).

Pentru a facilita abordarea unui acquis complex, cum este cel de mediu, acesta este structurat în 10 sectoare, referitoare la: legislaţie orizontală, calitatea aerului, gestiunea deşeurilor, calitatea apei, protecţia naturii, poluare industrială şi managementul riscului, substanţe chi-mice periculoase şi organisme modificate genetic, zgomot, protecţie civilă şi siguranţa nucleară şi radioprotecţie. La nivelul UE, reglementările în domeniul mediului se manifestă sub forma directivelor, pe care statele membre trebuie să le preia în legislaţia naţională. Fiecare dintre sectoarele menţionate mai sus are directive referitoare la normele de bază în domeniul respectiv, mai puţin în cazul legislaţiei orizontale, ale cărei prevederi au implicaţii asupra întregului domeniu. Acţiunile comunitare în domeniul mediului au început în 1972 prin patru programe de acţiune succesive, bazate pe o abordare sectorială şi orizontală a problemelor domeniului mediului. În această perioadă au fost adoptate aproximativ 200 de acte normative ce vizau limitarea poluării prin introducerea de standarde minime, în special pentru sectoarele: managementul deşeurilor, poluarea apelor şi a aerului.

 

Compostarea acasă a fost restricţionată până în prezent de numărul limitat de tipuri de mâncare ce putea fi reciclată, timpul prea mare necesar pentru obţinerea compostului şi mirosurile neplăcute care atrag vizitatori nedoriţi (şobolani, muşte etc)”, a declarat Tony Callaghan, inventatorul produsului.

Containerul HotBin aduce o serie de avantaje:

- permite compostarea oricăror resturi organice solide, vegetale şi animale: fructe, legume, mâncare gătită, coji, seminţe, sâmburi, carne, oase de dimen-siuni mici, peşte şi orice alt tip de mâncare din bucătărie, cutii de pizza şi cartoane de ouă mărunţite, resturi vegetale în urma toaletării grădinii, frunzele de toamnă căzute în grădină, iarba tăiată în urma tunderii gazonului şi resturile rezultate în urma tunderii gardului viu etc;

Unde ne aflăm exact în ceea ce priveşte dezvoltarea biocombustibililor?

Statele membre au reuşit să crească pro-centul de biocombustibili în amestecul cu benzină şi motorină la 4-5%.Aceste valori sunt de aşteptat să crească până la aproximativ 9% până în anul 2020.

Cum corespund biocombustibilii şi biomasa Planului Strategic European pentru Tehnologiile Energetice (SET)?

Comisia a alocat peste 100 de milioane de Euro pentru dezvoltarea şi comerci-alizarea de noi tipuri de biocombustibili în cadrul Celui de-al Şaptelea Program Cadru pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (FP7, 2007-2013). În plus, proiectele avansate de biocombustibili pot fi cofinanţate în cadrul programului NER 300, care prevede finanţarea pentru captarea la scară comercială şi stocarea carbonului (CCS) şi proiecte demonstrative de tehnologii regenerabile inovatoare de la 300 de milioane de indemnizaţii păstrate în rezerva noilor candidaţi ai Sistemului UE de Comercializare a Emisiilor.

Statele Unite investesc deja foarte  mult în tehnologiile de a doua gene-raţie. Aparent, se va investi 1 miliard  de dolari anul acesta. Pare o sumă imensă în comparaţie cu investiţiile Uniunii Europene. Aşadar, credeţi că UE poate concura cu combustibilii de a doua generaţie ai SUA?

Până acum nu am văzut aceeaşi dezvoltare în Uniunea Europeană, deşi prima fabrică la scară largă este pe cale să fie deschisă în nordul Italiei.

Pagina 148 din 157

Infomediu Europa

S.C. RECYCLING INTERNATIONAL MAGAZINE S.R.L.
Sat Surani 107
Comuna Surani, Judetul Prahova
Telefon: +40 720 88 28 55

Ne puteți urmări și pe: